Relațiile de dependență reprezintă un tip de comportament în care cineva depinde de aprobarea unei alte persoane pentru a ști cine este și pentru a se simți valoros. Sentimentul pe care îl trăiesc cei aflați într-o relație de dependență este că fac sacrificii pentru binele partenerului, dar nu primesc mare lucru în schimb.
Un semn important al relației de dependență este că scopul vieții cuiva devine să-și facă fericit partenerul.
În relația de dependență unul din parteneri “atârnă” de celălalt deoarece nu este suficient de autonom. Unul sau ambii parteneri depind exclusiv de iubirea celuilalt pentru a se simți împliniți.
Atât bărbații căt și femeile pot intra într-o relație de dependență. Studiile arată că oamenii care au fost abuzați emoțional sau neglijați de părinții lor în copilărie au o probabilitate mai mare de a dezvolta un comportament dependent. Prin abuz emoțional înțelegem, în acest caz, copiii care au fost forțați de părinți să-și neglijeze propriile nevoi pentru a-i mulțumi pe ei și care s-au străduit o perioadă lungă să obțină iubire și grijă de la aceștia. Astfel de copii, când ajung adulți, vor repeta același tip de relație cu partenerii lor.
– imposibilitatea de a se “simți bine” în absența acelei persoane
– rămâne în relație, deși observă comportamente nesănătoase la partener (ex: – consum frecvent de alcool, agresivitate etc)
– susținerea partenerului cu prețul sănătății psihice și fizice
Cel mai frecvent și intens sentiment simțit în relația de dependență este anxietatea. Oamenii aflați într-o astfel de relație consumă foarte mult timp și energie fie pentru a-și determina partenerul să se schimbe, fie pentru a se adapta la cerințele acestuia.
Renunțarea la propria identitate și la propriile nevoi pentru a satisface dorințele altuia are consecințe nesănătoase pe termen scurt și lung: sindromul de “burned out”, epuizare și neglijarea altor relații importante (cu prietenii, familia și cele profesionale).
Ieșirea dintr-o relație de dependență nu se face neapărat prin despărțire. Aceasta poate fi “reparată”, adică transformată într-o relație sănătoasă. Uneori este suficientă o discuție cu partenerul și stabilirea unor limite care să fie satisfăcătoare pentru amândoi. Alteori poate fi de ajuns mai mult timp petrecut cu familia și prietenii. Atunci când dependența este foarte intensă, un proces terapeutic cu scopul creșterii, individuării și obținerii sentimentului de mulțumire și în absența unei anumite persoane, poate fi foarte util.
23 noiembrie 2017