De multe ori, dependența este percepută în termeni de moralitate; persoanele dependente sunt etichetate ca ”viciate” și ”lipsite de voință”.
Studii din ce în ce mai aprofundate, pe animal și om, au demonstrat că dependența presupune o serie de modificări biologice la nivelul creierului, care se reflectă în modificări comportamentale asociate.
Fiecare regiune a creierului are funcții specifice, iar acest lucru se poate vedea cel mai bine în cazul bolilor care afectează zone bine definite și care au o expresie clinică clară (de exemplu, afectarea printr-un accident vascular cerebral a ariei din creier responsabile de vorbire va genera o problemă care se numește afazie – incapacitatea de a rosti cuvintele).
Dependența de substanțe nu înseamnă doar administrarea substanței respective și efectele imediate ale acesteia. Fiecare administrare generează modificări ale creierului, care se vor menține mult timp (unele pe toată durata vieții persoanei respective).
Regiunea |
Funcția |
Nucleus accumbens |
Considerat ”centrul plăcerii”. Stimularea sa produce senzații plăcute și se asociază cu tendința de a căuta din nou stimulul respectiv. |
Aria tegmentală ventrală (ATV) |
Asociată cu ”pofta” sau ”cravingul”, care are ca substrat modul în care neuronii din această regiune utilizează o substanță denumită ”dopamină”. |
Cortex prefrontal |
Rol important în autocontrol și inhibiția comportamentelor nedorite. |
7 noiembrie 2017