Experiența Congresului WADD 2018: O nouă paradigmă în neuroștiințe pentru înțelegerea sănătății mentale

Anul acesta, Congresul Asociației Mondiale de Tulburări Duale (WADD, World Association of Dual Disorders) s-a desfășurat în Florența, în săli de conferință moderne gazduite de spațiul unei foste mănăstiri, printre ziduri vechi, coridoare întortocheate și simboluri religioase.

Tulburările duale (care definesc coexistența unei probleme legate de consumul de substanțe psihoactive și a unei alte tulburări psihiatrice) reprezintă o situație clinică din ce în ce mai frecventă și care impune o schimbare de paradigmă în înțelegerea și managementul acestor pacienți, centrată pe integrarea intervențiilor. Aceasta a fost sugerată de întreaga atmosferă a congresului, unde au reușit să se armonizeze aspecte variate – vechi și nou, știință și spiritualitate, medicină alopată și șamanism – dar, în primul rând, de colaborarea evidentă dintre toți cei care au participat, indiferent de țara (sau continentul) de origine.

În multe dintre prezentările la care am asistat am recunoscut problemele cu care ne confruntăm în mod curent în îngrijirea pacienților noștri – de la dificultățile de diagnostic, frecvența din ce în ce mai mare a tulburărilor duale, consecințele devastatoare ale acestora și problemele legate de aderența pacienților la tratament până la limitele teoriilor și abordărilor actuale și căutările privind structura optimă a programelor terapeutice propuse.

Am găsit multe răspunsuri la aceste întrebări cu care ”am venit de acasă”, am învățat să privim și dincolo de vârful icebergului (reprezentat de psihofarmacologia clasică) și am început să avem o imagine mai clară a unor baze biologice mai profunde pentru patologia duală. Am văzut modul în care colaborează alte echipe de profesioniști și am fost surprinși de deschiderea pe care ne-au arătat-o atunci când le-am solicitat sprijinul.

Asociațiile științifice naționale și internaționale care susțin WADD au elaborat o declarație comună în care subliniază ferm faptul că ”adicția este o tulburare mentală, nu un act voluntar, hedonist” și că pacienții care suferă de tulburări duale trebuie să aibă acces la un model de îngrijire multidisciplinară care integrează și/sau coordonează serviciile de psihiatrie generală și cele de tratament al dependențelor pentru a evita așa-numitul ”sindrom al ușii greșite” (care se referă la trimiterea complet ineficientă și chiar dăunătoare a pacienților de la un specialist la altul atunci când această integrare a serviciilor lipsește).

Ne-am întors din Florența cu o înțelegere mai profundă a acestei patologii, cu idei de îmbunătățire a serviciilor pe care le oferim pacienților noștri, cu o perspectivă mai amplă asupra componentei spirituale a recuperării și, mai ales, cu sentimentul confortabil de apartenență la o comunitate profesională bine definită.