Diagnosticul dual: De ce să folosim un concept complex în loc de aritmetica simplă?

Oricine știe încă din clasele primare că 1+1=2. Acest rezultat este simplu, clar și poate fi demonstrat cu ușurință socotind pe degete.

În practica psihiatrică întâlnim adesea pacienți care îndeplinesc criteriile de diagnostic atât pentru o tulburare mentală (cum ar fi psihoză, depresie sau anxietate), cât și pentru o dependență (de substanțe sau de jocuri de noroc). Matematic, am putea considera că acești pacienți au 2 diagnostice separate și mult timp au fost abordați ca atare.

În ultimii ani însă este acordată o atenție din ce în ce mai mare conceptului unitar de diagnostic dual (sau tulburare duală). Principala implicație este aceea că pacienții care însumează cele 2 tipuri de diagnostice descrise mai sus vor fi tratați ca un tot unitar, de către o echipă multidisciplinară integrată, cu obiective terapeutice care urmăresc evoluția pacientului în ansamblu, nu fiecare componentă în parte.

De ce ar fi nevoie de acest lucru?

1. Tulburările duale sunt frecvente:

Abuzul/dependența de substanțe apar semnificativ mai frecvent în cazul pacienților cu alte diagnostice psihiatrice, respectiv la:   

și
fața de

De asemenea, persoanele care prezintă abuz/dependență de substanțe sunt adesea diagnosticate și cu alte tulburări mentale:

2. Tulburările duale au un impact major asupra vieții persoanelor afectate:

• aproximativ 50% dintre persoanele fără adăpost din SUA suferă de o tulburare duală, iar rata diagnosticului dual la deținuții cu probleme de sănătate mentală este de aproximativ 72%

3. Cele două componente ale unui diagnostic dual sunt strâns legate între ele și se pot influența reciproc în moduri variate, ceea ce face indispensabilă o evaluare integrată:

• consumul de substanțe poate cauza simptome psihiatrice și poate imita o altă tulburare psihiatrică
• consumul acut sau cronic de substanțe poate iniția dezvoltarea unei tulburări psihiatrice, poate cauza reapariția acesteia sau îi poate agrava manifestările
• consumul de substanțe poate masca unele simptome/tulburări psihiatrice – în unele cazuri, consumul de alcool sau alte substanțe psihoactive este utilizat de persoana respectivă pentru a reduce unele simptome psihiatrice nedorite sau pentru a ameliora reacțiile adverse ale medicamentelor
• oprirea consumului de substanțe (sindromul de sevraj) poate imita alte tulburări psihiatrice și poate determina un diagnostic inadecvat dacă nu se ține cont de componenta adictivă
• anumite comportamente determinate de o tulburare mentală pot imita comportamentele asociate consumului de substanțe și este nevoie de o evaluare corectă pentru stabilirea unui diagnostic adecvat.

4. În prezent există o abordare separată a tulburărilor psihiatrice generale și a adicțiilor, de cele mai multe ori în centre/pe secții separate, de echipe terapeutice diferite.

Fiind vorba de mai mult decât o simplă însumare a celor 2 afecțiuni, cheia unui management corect în tulburările duale este reprezentată de integrarea acestor componente: ele trebuie să fie abordate de o echipă sudată, coerentă, care să țină cont în permanență de complexitatea problemelor persoanei respective și care să fie coordonată de un profesionist care să aibă permanent în minte imaginea de ansamblu (manager de caz).

Principalele caracteristici ale tratamentului integrat al tulburărilor duale sunt:

• tratament coordonat pentru tulburări multiple, coexistente
• pachet de intervenții
• absența separării tratamentului psihiatric general de tratamentul adicției
• toți membrii echipei terapeutice colaborează într-un cadru comun

Din aceste motive, în cazul diagnosticelor duale, este important ca 1+1 să constituie de fapt un întreg, pentru că această abordare le oferă cele mai mari șanse de reușită pacienților incluși într-una dintre cele mai vulnerabile categorii diagnostice.