Burnoutul, între om și sistem

O flamă înăbușită. Un foc aproape stins. O lumânare fumegândă. Aceste metafore ale diminuării energiei și forței vitale, până la extenuare, stau la baza termenului de burnout. Precum focul, oamenii au nevoie de resurse suficiente pentru avea impact, iar în lipsa acestora, fie ele individuale sau sistemice, capacitățile lor scad.

Psihologul Herbert Freudenberg a fost cel care și-a concentrat atenția asupra acestui fenomen, în anii ’70, observând voluntarii plini de entuziasm și idealism care își începeau munca în sistemul medical. El a descris atunci efectele stresului major, prin pierderea motivației, a sensului și o stare de epuizare și cinism, pe care le-a asociat termenului de burnout.

Deși în prezent oamenii idealizează mult mai puțin activitatea profesională, au rămas la fel de vulnerabili în fața acestui fenomen. Pe de-o parte, pentru că cerințele companiilor sunt tot mai mari, în termeni de eficiență, performanță și rezultate, iar resursele tind să fie reduse: personal, echipament, dotări, spațiu insuficiente. Acestea duc la suprasolicitare, la consumarea energiei, fără a o putea regenera, deci la epuizare.

Pe de altă parte, un factor care contribuie la burnout se referă la motivație și la felul în care valorile angajaților și cele ale companiei sunt compatibile. Adesea, valorile angajatului pot avea legătură cu calitatea prestației lor, în timp ce mesajul companiei se referă la targeturi, la o anumită cantitate, ceea ce duce la conflict. Este și cazul acelor companii care declară anumite valori, fără a le respecta însă în acțiunile lor concrete, iar acest lucru devine o nouă sursă de conflict, de dezangajare și cinism. Absența autonomiei, nedreptatea și lipsa relațiilor colegiale de calitate sunt alte câteva aspecte care sporesc riscul de burnout.

Cele trei dimensiuni ale burnoutului

În literatura de specialitate, burnoutul descrie trei aspecte importante:

1. Epuizare: starea de lipsă totală de energie, de consum, și extenuare

2. Cinism: atitudinea negativă față de clienți, de colegi și de muncă în general, irascibilitate și retragere socială.

3. Ineficiență: reducerea senzației de reușită, o percepție a scăderii randamentului sau a competenței, lipsa rezultatelor în ciuda depunerii unor eforturi suplimentare.

Burnoutul este recunoscută ca fiind o dificultate de gestionare a vieții, un proces intern legat de stres cronic, ale cărei simptome pot fi suprapuse uneori cu cele ale depresiei, incluzând oboseală extremă, pierderea interesului și plăcerii, negativitate și cinism crescut. În același timp, cercetările și opiniile specialiștilor iau în considerare burnoutul ca fiind ori un fenomen sistemic, social, ori o tulburare din sfera depresiei, oferind o perspectivă dihotomizată.

De aceea, și abordările cu privire la gestionarea burnoutului se referă fie la schimbări de natură organizațională, fie la tehnici individuale. O manieră integrată, care să se adreseze atât contextului profesional, dar și celui individual, sunt cele care pot oferi un parcurs de recuperare complet.

Cum putem ușura efectele stresului excesiv?

Dincolo de clișeul pauzelor și al vacanței, care pe termen scurt pot îmbunătăți tonusul general, dar ale căror efecte dispar pe termen mediu și lung, ce altceva ajută?

• Grija față de nevoile bazale, de hrană și odihnă, pot fi un prim pas important în recuperare. De asemenea, reluarea relațiilor sociale, apelarea la persoane apropiate, care pot oferi sprijin emoțional.

• Tehnicile de gestionare a stresului, care includ sport, exerciții de relaxare, meditație și imagerie vizuală, relaxare musculară progresivă și yoga, practicate individual sau în grup, s-au dovedit a fi foarte eficiente în diminuarea stărilor de burnout.

• Reluarea senzației de control, prin creșterea autonomiei personale, are efecte benefice. Limitarea contactului cu persoane cu o atitudine negativă, reorientarea asupra propriei persoane, asupra aspectelor care aduc frustrare și pot fi delegate, refuzate sau eliminate, asupra scopurilor personale, asupra priorităților de viață, oferă o perspectivă care poate spori resursele de schimbare.

• Evaluarea opțiunilor de lucru, negocierea unor așteptări realiste în mediul profesional, reducerea implicării în mai multe activități simultan, respectarea programului de muncă sunt aspecte legate de mediul organizațional care merită, de asemenea, atenție. Reconstrucția sau schimbarea relațiilor de muncă reprezintă un pas important în reluarea încrederii și a angajamentului față de serviciu.

Articol scris de psih. Laura Constantinescu