Anxietatea în relație cu realitatea externă și cu realitatea internă

Anxietate: frică și spaimă. Tratamentul psihoterapeutic.

Anxietatea acoperă o serie de sentimente mixte care sunt caracterizate printr-un mare disconfort. În apariția și menținerea tulburărilor de anxietate intră în joc factori ereditari, de mediu (mediul în care creștem, educația pe care o primim etc.), factori declanșatori precum o stare de epuizare, pierderea cuiva drag, muncă în exces, o despărțire, dar și factori psihici, interni. Un pic de anxietate, din când în când, este perfect normală, dar când aceasta se transformă într-o situație cronică, persistentă, poate afecta viața cotidiană.

Există oameni care trăiesc frică, rușine, teamă de pedeapsă, timiditate, pierderea controlului, spaimă de prăbușire, cu o frecvență și o intensitate care uneori îi blochează în activitățile zilnice, în relațiile interumane și în momentele în care se află singuri cu ei înșiși. Acești oameni ajung într-un moment în care nu mai pot susține dificultatea acestor trăiri și își doresc să își recapete liniștea, echilibrul, sentimentul de organizare, de “adunare”. Sunt multe feluri în care aceste trăiri pot fi liniștite, unul din ele fiind demersul psihoterapeutic.

Anxietate. Realitate externă și internă.

Există anxietatea de realitate sau frica. Frica este o emoție puternică pe care o experimentăm în fața unei amenințări reale și imediate din realitatea exterioară. Rolul fricii este să pună în mișcare o serie de reacții de protecție. Aceasta apare, de exemplu, când cineva este în fața unui șarpe veninos.

Complexitatea psihicului uman face ca oamenii să poată trăi frica doar gândindu-se la un pericol potențial. Se crede ca acolo este sursa anxietății, care este considerată în unele cazuri ca un tip de frică îndreptată către viitor. Există o anxietate morală, cum îi spune S. Freud, pe care oamenii o simt când pericolul nu provine din lumea exterioara, ci din lumea socială internalizată, din realitatea internă, și aici vorbim de anxietatea care ia forma vinei, a rușinii și a temerii de pedeapsă.

Anxietatea nevrotică descrie situațiile în care oamenii simt că pierd controlul, descriu ceva de felul unei spaime de prăbușire, a unei pendulari între bucurie extremă și suferință extremă, a unui sentiment că își pierd mințile etc.

Tratamentul psihoterapeutic pentru anxietate.

Dacă anxietatea resimțită poate fi descrisă în termenii de mai sus, tratamentul este unul psihologic. Împreună cu un psihoterapeut, individul ajunge să identifice prin elaborare sursa internă, conflictul psihic care se manifestă prin frică, spaimă, rușine, vină, gânduri negative persistente etc. Dacă anxietatea părea să fie singurul răspuns la un conflict intern, individul poate ajunge să aibă un altfel de răspuns emoțional, conștient, la situații mai puțin ușoare.

Articol scris de Psih. Flavia Petrescu