Psihoterapie și Mindfulness

Psihoterapia prespune un travaliu care se întinde adesea pe durata mai multor ani – chiar dacă este vorba despre un travaliu continuu sau cu întreruperi, de atenție acordată propriilor conținuturi psihice, lumii atât de vii și fascinante din interior. Ni se deschid zilnic drumuri care să ne ducă într-acolo, dar în același timp, deși diferite, aceste drumuri se referă la aceeași realitate internă – loc misterios din care viața izvorăște și se întoarce pe sine, în sine.

Ce este tehnica mindfulness?

Mindfulness se referă la o stare anume de atenție și prezență în aici-și-acum și la o tehnică de meditație. Și acesta este motivul pentru care îmbinarea psihoterapiei și a mindfulness-ului pare ușor de realizat și poate fi utilă din punct de vedere al rezultatelor concrete. În fond, psihoterapia, prin intermediul antrenării capacității de a discerne între diferitele conținuturi psihice, are ca rezultat direct o stare de prezență în aici-și-acum, o mai bună “locuire” în propriul corp, timp și spațiu. Pe de altă parte, a încerca să răspunzi, la întrebarea “Cine respiră?” atunci când îți urmărești respirația în timpul meditației, te poate ajuta să îl deosebești pe cel ce pare că observă de obiectul de observat.

În psihoterapie descoperim rapid că a fi obiectul propriei atenții, a te observa și a-ți descrie propriile trăiri și acțiuni, nu sunt sarcini simple. Asemănător, în  mindfulness, a ajunge să trăim autentic ceva ce avem deja, plinătatea ființei noastre, se dovedește a fi deosebit de greu de atins. În ambele situații, după realizarea acestor atitudini, ne mirăm profund de simplitatea pe care am atins-o în cele mai complexe și dificile situații de viață. Ambele demersuri urmăresc dezvoltarea conștientizării de fiecare moment. Însă ne putem întreba, dincolo de aceste discursuri cvasi-filosofice, cum ar putea să ne ajute în mod concret această conștientizare care se referă atât la emoții, sentimente, afecte cât și la senzațiile corporale sau mediul înconjurator.

Studiile au arătat că meditația care urmăreste dezvoltarea capacității de conștientizare  are efecte vizibile asupra reducerii anxietății și a trăirilor depresive, precum și a somatizărilor. Meditația are efect direct asupra strategiilor diferite de reglare afectivă, oferind posibilitatea trăirii selective a emoțiilor, ceea ce se traduce prin reactivitate neurală mai scăzută și o procesare cerebrală diferită și, ca rezultat, o reactivitate emoțională mai scăzută. Acest aspect se pare deosebit de util în toate aspectele vieții cotidiene. A putea să nu reacționăm imediat, din impuls, și a ne acorda câteva momente în care să trecem printr-un filtru cognitiv informația cu care avem de-a face, pentru a vedea și înțelege emoțiile pe care le trăim, ne oferă avantaje din multe puncte de vedere.

Meditația mindfulness, fiind corelată cu flexibilitatea cognitivă și starea de prezență, dezvoltă capacitatea de concentrare a atenției și eliminarea informațiilor neimportante. În pishoterapie, același rezultat este obținut prin analiza conținuturilor-balast și a mecanismelor de apărare, ce limitează nu numai capacitatea de concentrare, ci și selecția, uneori radicală, a informațiilor  cu care intrăm în contact. Astfel că  îmbinarea celor două  poate avea ca rezultat o eficiență crescută.

Există din ce în ce mai multe studii care arată cum acționează meditația, la fel ca și psihoterapia, la nivel cerebral, și care sunt efectele în planul clinic – al anxietății, depresiei, al ideilor obsesionale. Întrepătrunderea celor două este deja realizată, întrucat există psihoterapeuți care o folosesc fie în cabinetele individuale, fie în grupuri create special pentru a ajuta dezvoltarea/maturizarea emoțională.

Mesajul principal al practicii mindfulness este “a fi atent în mod voit la momentul prezent, fără a judeca” (J. Kabat Zinn). O atare atitudine este cerută și de psihoterapia psihanalitică, exprimată în alte cuvinte – a te observa ca de la fereastră, trecând pe stradă și a descrie cât mai exact cu putință ceea ce vezi. Amândouă  sunt căi esențiale către dizolvarea conflictelor noastre psihice și doar printr-o practică atentă putem înțelege și păși în mod propriu-zis pe ele. Acestea se referă la modalitatea prin care putem ieși din depresii, ne putem controla stările emoționale intense, putem cuprinde în conștiința noastră peisaje care ne vor îmbogăți viața în mod consistent.