Familia în cercul vicios al dependeței

Dependența creează o rețea complexă de actiuni si reacțiii nesănătoase în cadrul familiei. Fiecare membru al familiei este afectat la nivel personal și va afecta la rândul său pe alții atât în cadrul familiei cât și în afara acesteia. Acesta poate fi exemplul unei soții care și-a asumat sarcinile familiale și financiare și care pe lângă aceasta se simte vinovată că este nevoită să ignore nevoile copiilor săi, care la rândul lor prezintă semne ale unei lipse de atenție părintească. Sau, un alt exemplu: o mamă al cărui fiu este consumator de droguri și care este mereu neliniștitî și se izolează de alții de teamă că aceștia să nu afle.

Familiile care trăiesc cu dependența experimentează o serie de sentimente distructive care le afectează sănătatea, comportamentul și calitatea vieții. Printre acestea se numără: vinovăția, furia, negarea, rușinea și stresul.

Vinovăția

De cele mai multe ori membrii familiei se simt responsabili de comportamentul adictiv din cadrul familiei. Ei cred că au făcut ceva care a dus la dependența celui drag. Deși această dinamică apare cel mai frecvent în cazul părinților ai căror copii suferă de dependență, totuși și copiii din părinți dependenți și partenerii de cuplu cad pradă aceleiași credințe false. Aceste sentimente de vinovăție iraționale determină membrii familiei să actioneze în moduri care dăunează atât lor cât și persoanei dependente. Cel mai frecvent răspuns la vinovăție este comportamentul facilitator adică membrii familiei ajung să netezească calea persoanei dependente pentru a continua pe drumul adicției. Mama care crede că dependența fiului ei este rezultatul eșecului ei ca părinte va merge foarte departe pentru a-l acoperi: va minți pentru copilul ei, îi va da bani, îl va proteja de consecințele propriilor acțiuni.

Furia

Exasperarea și frustrarea sunt o constantă în familiile în care există dependență. Atunci când sunt confruntați cu provocările nesfârșite ale dependenței una din reacțiile tipice ale membrilor familiei este furia. Această furie are la bază: frustrarea că oricât de mult s-ar strădui nu-l pot face să vadă adevărul despre situația sa; senzația că sunt copleșiți de prejudiciile produse de dependență asupra familiei; sentimente de neputință, pentru că în ciuda multiplelor încercări nu au reușit să îl scoată din dependență; starea de epuizare din cauza eforturilor de a curăța dezordina creeată de persoana dependentă.

Negarea și rușinea

Odată cu dependența apar și rușinea și negarea. Dependența este privită de mulți ca eșec moral sau semn de slăbiciune, drept pentru care familiile în care există dependență experimentează sentimente puternice de rușine. Neștiind către cine să apeleze, membrii familiei pot intra într-o stare de negare. Pentru că este prea dureros și umilitor să înfrunte realitatea, ei încearcă să țină secretă această adicție față de ei înșiși și de restul lumii.

Stresul

A trăi cu  persoana dependentă ajunge să fie foarte stresant. În timp ce persoana dependentă înaintează oarbă în comportamentul și acțiunile sale, membrii familiei sunt forțați să se confrunte cu consecințele dependenței acestuia. Ei nu știu niciodată la ce să se aștepte, se simt pierduți, confuzi, stresați și în același timp obligați sî îi vină în ajutor și să îl salveze din situațiile provocate.

Toate acestea se constituie într-un cerc vicios care întreține dependența. Pentru a rupe acest cerc vicios membrii familiei au nevoie de ajutor. Au nevoie să se informeze, au nevoie să înțeleagă cu ce se confruntă și au nevoie să învețe să reacționeze sănătos și constructiv atât pentru ei cât și pentru persoana dependentă. 

Articol scris de Psih. Ana Maria Moldovan