Depresia și bolile de piele

Schema corporală caracterizează individul ca reprezentant al speciei umane, ea este aceeaşi pentru toţi, în timp ce ”imaginea corporală este proprie fiecăruia, este sinteza vie a experienţelor noastre emoţionale interumane, trăite în mod repetitiv prin intermediul senzaţiilor erogene… este o memorie inconştientă a întregii trăiri relaţionale şi, în acelaşi timp, ea este actuală, vie, concomitent narcisică şi interrelațională…” ( Francoise Dolto, Imaginea inconştientă a corpului)

Astfel,  imaginea corporală  este o structurare psihologică inconştientă, derivată din relaţia timpurie a omului cu cei care l-au îngrijit, cu mediul extrauterin, este suport al narcisismului  sănătos. Când vine un copil pe lume, acesta are nevoie de la părinţii săi de dăruire, atenţie, protecţie, grijă şi disponibilitate de comunicare, în aşa fel încât corpul să păstreze o amintire frumoasă a interacţiunii, un sentiment de siguranţă într-o lume în care există posibilitatea satisfacerii nevoilor vitale şi a dorinţelor importante.

Pielea, inconştient percepută că barieră de siguranţă între ceea ce se află înăuntrul nostru şi trebuie protejat şi ceea ce se află în afară, are o importanță foarte mare pentru menţinerea stării de bine, a sănătății fizice şi psihice, ceea ce explică asocierea frecvenţei ce apare între bolile de piele şi patologia psihiatrică.

Sunt descrise peste 1000 de diagnostice dermatologice dar majoritatea pacienţilor au probleme relativ comune: 25% din populaţie are ten alergic, 5% eczeme, 2% psoriazis, apoi vitiligo. Peste un million de oameni suferă de ulceraţii cronice ale membrului inferior, 20-25% dintre adulţii tineri au acnee, urticarie, 0,5% dintre bebeluşi se nasc cu anomalii importante ale pielii, care le marchează evoluţia psihosocială ulterioară. Dată fiind legătura strânsă între suferinţele pielii şi psihic, de multe ori aceste boli sunt însoţite de reacţii psihologice sau chiar de tulburări psihice majore ca depresia, dependenţa de alcool, tulburări anxioase cu agorafobie, dismorfofobii, tulburare obsesiv-compulsivă, etc.

Pacienţii cu dermatoze severe cronice, cum sunt eczema sau psoriazisul, abuzează frecvent de alcool sau tutun, ceea ce agravează afectarea dermatologică, deoarece alcoolul este vasodilatator cutanat şi accentuează inflamația pielii, înroșirea şi umflarea acesteia. Uneori, pacienţii, datorită dependenţei de alcool, refuză tratamentul psoriazisului deoarece medicaţia folosită este incompatibilă cu alcoolul şi intră într-un cerc vicios de boală imposibil de tratat, care de multe ori duce la instalarea unei Tulburări Depresive Recurente.

30%-40% dintre pacienţii dermatologici asociază şi o afectare psihică, simptomatologia fiind mult mai rezistentă la tratament sau percepută exagerat, cu anxietate mare şi percepţia imaginii corporale distorsionată (dismorfofobie), în special în acnee, la tineri.

Sunt situaţii în care depresia este ascunsă în preocuparea pentru simptomele corporale şi unde riscul de suicid este major. Pacienţii pot rămâne fără păr, gene, sprâncene deoarece au  compulsia de a-şi smulge firele, sau de a se tăia, înţepa, de a-şi escoria pielea (acnee escoriată) şi uneori dezvoltă idei delirante de a fi infectaţi cu diferiţi paraziţi.

Legătura dintre tulburarea depresivă şi simptomatologia cutanată este complexă, pot fi implicate efectele adverse ale medicaţiei dermatologice (corticosteroizi, retinoizi, antiandrogeni), efectele adverse ale medicaţiei antidepresive (căderea părului, urticarie, acnee, chiar psoriazis), trecut psihotraumatic, tulburări de personalitate, de ataşament, diferite tulburări psihotice etc.

Pentru a abordare cât mai eficientă a acestor suferinţe, pot fi descrise trei categorii de situaţii

1. simptomatologia dermatologică apare în contextul unei tulburări emoţionale persistente sau foarte intense (ex. căderea bruscă a părului în urma unei traume)

2. existenţa unei tulburări psihice majore, diagnosticată, care la un moment dat se complică prin simptome ale pielii

3. o boală de piele cronică care se asociază, în timp, cu simptome psihice, cel mai frecvent depresive.

Cum tratăm afecțiunile dermatologice corelate cu tulburarea depresivă?

Privind pacientul ca pe un întreg, legătura fascinantă dintre simptomele atât de diferite poate fi înţeleasă astfel încât patologia să fie abordată în toate aspectele sale.

Este nevoie, de multe ori, ca medicaţia dermatologică să fie susţinută de antidepresive, şi pacientul să fie ajutat şi prin psihoterapie să-şi descopere suferinţa psihică asociată şi căile prin care o poate depăşi.
În ciuda atâtor antidepresive existente, aceste patologii răspund bine la psihoterapia psihodinamică prin care limbajul primar al corpului este tradus în cuvinte. Astfel pacientul va înţelege că ceea ce arată lumii sau lui însuşi prin boala sa de piele, poate fi exprimat şi acceptat în plan psihic, eliberându-se astfel din cercul vicios al suferinţei.