Tulburările de somn

Somnul este o parte importantă din viața fiecărui om – practic, ne petrecem aproximativ o treime din viață dormind. Din punct de vedere medical, este definit ca o stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise.

Chiar dacă este un subiect intens studiat și, de-a lungul timpului, au fost descrise detaliat modificările care apar în corp în timpul somnului, există multe întrebări legate de somn pentru care încă nu avem răspuns.

Ce știm despre somn?

Somnul este esențial pentru supraviețuire – în studiile efectuate la animal s-a constatat că deprivarea (lipsa severă) de somn poate duce chiar la deces.

Fiziologic, somnul normal este alcătuit din două faze de somn (somnul cu unde lente şi somnul paradoxal) care survin în cicluri succesive (în general, 4-6 cicluri pe noapte).

Somnul cu unde lente (faza NREM) reprezintă aproximativ 75% din durata somnului şi este caracterizat prin încetinirea activităţii creierului, relaxarea corpului cu reducerea tonusului muscular, a frecvenţei cardiace şi respiratorii. Se consideră că această fază este importantă pentru refacerea energiei corpului şi procesarea informaţiilor din trecut, cu rol în memorie.

Somnul paradoxal (faza REM – cu mişcări rapide ale ochilor) reprezintă 25% din durata somnului şi este caracterizat printr-o stare apropiată de starea de veghe (creierul este hiperactiv, cresc frecvenţele cardiacă şi respiratorie, se înregistrează mişcări rapide oculare, dar şi paralizia muşchilor scheletici). Este faza în care apar majoritatea viselor, inclusiv coşmarurile. Se consideră că această fază are rol în procesele cognitive (atenţie, memorie), precum şi în pregătirea pentru activităţile ce urmează în cursul zilei.

Un somn „bun” este acela care are o arhitectură şi o durată corespunzătoare pentru a îndeplini necesităţile de refacere ale organismului. Există persoane care au nevoie de o perioadă mai scurtă (sub 6 ore) sau mai lungă (peste 9 ore) de somn pentru a se simţi odihnite. S-a constatat că arhitectura somnului este diferită în aceste cazuri.

Care sunt tulburările de somn?

Tulburările somnului sunt împărţite în câteva categorii majore:

• disomnii – tulburări ale duratei sau ale programului de somn,
• parasomnii – fenomene anormale care apar în timpul somnului, la adormire sau la trezire; adesea, acestea reflectă apariţia proceselor normale de somn în momente nepotrivite.

În tabelul de mai jos sunt rezumate câteva dintre cele mai frecvente tulburări de somn:

Odată cu înaintarea în vârstă creşte şi riscul de a dezvolta tulburări de somn. La vârstnici, insomnia apare adesea secundar unor probleme cronice de sănătate, de exemplu durerile cronice cum sunt cele din artroză, insuficienţa cardiacă, diabetul zaharat, gastrita/boala de reflux gastro-esofagian etc. De asemenea, creşte şi frecvenţa problemelor respiratorii, cum este apneea în somn. Din păcate, tulburările de somn ale vârstnicilor sunt adesea trecute cu vederea, fiind considerate „normale” la această vârstă şi, astfel, rămânând netratate.

O categorie importantă de tulburări de somn sunt cele secundare unor tulburări psihiatrice (apărute în cursul tulburărilor anxioase, depresive, psihotice) şi cele determinate de consumul unor substanţe psihoactive (cofeină, amfetamine, cocaină, alcool etc.).

Unele tulburări de somn au prevalenţă diferită în funcţie de sex. Insomnia primară este mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Variaţiile hormonale din timpul ciclului menstrual sau asociate menopauzei pot determina probleme de somn. Apneea de somn obstructivă este mai frecventă la bărbaţi decât de la femei.

Cine tratează tulburările de somn?

În cazul în care vă confruntați cu probleme de tipul celor menționate mai sus, este recomandat să cereți sfatul unui medic – majoritatea tulburărilor de somn sunt tratate de medicul  psihiatru sau neurolog; tulburările respiratorii legate de somn (cum este apneea în somn) pot fi controlate de un medic pneumolog. Primul pas este stabilirea unui diagnostic precis – ceea ce presupune o discuție cu medicul și, eventual, o serie de analize. În funcție de situație, este posibil ca medicul să vă recomande și o investigație specifică denumită polisomnografie (care presupune să petreceți o noapte într-un laborator special în care vă sunt monitorizați o serie de parametri biologici în timpul somnului). De-abia după stabilirea diagnosticului puteți beneficia de o soluție terapeutică adaptată pentru fiecare caz în parte.

Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regasite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.