Tulburări induse de substanțe

Tulburările induse de substanțe cuprind următoarele categorii: intoxicația, sevrajul și alte tulburări mintale induse de substanțe sau medicamente (e.g., tulburarea psihotică indusă de substanțe, tulburarea depresivă indusă de substanțe).

Intoxicația și sevrajul la substanțe

Intoxicația

Schimbările de comportament și cele psihologice problematice, asociate cu intoxicația (e.g. labilitatea afectivă, judecata alterată) pot fi atribuite efectelor fiziologice ale substanței asupra sistemului nervos central și se dezvoltă pe parcursul sau la scurt timp după consumul substanței. Intoxicația este frecventă la persoanele care suferă deja de o tulburare a consumului de substanțe, dar apare adesea și la indivizii care nu au o astfel de tulburare.

Modificările cel mai des întâlnite în intoxicație sunt: tulburări ale percepției, ale conștiinței, ale atenției și gândirii, capacității de judecată, ale comportamentului psihomotor și interpersonal. Intoxicația de scurtă durată sau „acută” se poate manifesta prin semne și simptome diferite față de intoxicația de lungă durată sau „cronică”. De exemplu, dozele moderate de cocaină pot produce inițial un comportament gregar, dar dacă aceste doze se repetă mai multe zile sau săptămâni, apare retragerea socială a individului.

Sunt multe substanțe care pot produce modificări la nivel fizic sau psihic, însă nu toate pot fi și problematice. Uneori, intoxicația poate rămâne mai mult timp în corp decât se poate detecta substanța în organism. La bază se află efectele prelungite ale substanței asupra sistemului nervos central, iar recuperarea și dispariția acestor efecte are nevoie de mai mult timp decât cel necesar eliminării substanței. Aceste efecte prelungite ale intoxicației trebuie deosebite de sevraj (i.e., simptome declanșate de scăderea concentrației substanței în sânge sau țesuturi).

Sevrajul

Criteriul principal al sevrajului este dezvoltarea unui comportament problematic, cu modificări fiziologice și de gândire concomitente, provocat de oprirea sau reducerea unui consum abuziv și prelungit al substanței. Sindromul specific fiecărei substanțe provoacă disconfort semnificativ clinic sau deficit în domeniile social, profesional sau în alte arii importante de funcționare. Simptomele nu pot fi atribuite altei afecțiuni medicale și nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare mintală. Sevrajul însoțește adesea, dar nu mereu, o tulburare a consumului de substanțe. Majoritatea persoanelor care dezvoltă sevraj, resimt nevoia imperioasă de a relua administrarea substanței pentru a reduce simptomele.

Debut, evoluție și durata efectelor

De obicei, intoxicația este prima tulburare legată de consurnul de substanțe și începe cel mai adesea în adolescență. Sevrajul poate să apară la orice vârstă, atât timp cât drogul respectiv a fost consumat în doze suficiente pentru o perioadă lungă de timp.

Substanțele cu durată de acțiune relativ scurtă au un potențial mai mare pentru inducerea sevrajului comparativ cu cele cu durată de acțiune mai lungă. Însă, substanțele cu durata de acțiune mai lungă au tendința de a provoca un sevraj ce durează mai mult. În general, cu cât este mai lungă perioada sevrajului acut, cu atât sindromul tinde să fie mai puțin intens.

Calea de administrare și viteza cu care apar efectele substanței

Căile de administrare care produc o absorbție mai rapidă și mai eficientă în fluxul sanguin (e.g., injectare intravenoasă, fumat, „prizat” intranazal) se asociază cu o intoxicație mai intensă și o probabilitate mai mare de consum crescut al substanței urmat de sevraj. În mod asemanător, substanțele cu acțiune rapidă produc cu probabilitate mai mare intoxicație imediată comparativ cu cele ce acționează mai lent.

Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.