Tulburări legate de consumul de substanțe și dependențe

Tulburările legate de consumul de substanțe cuprind 10 clase separate de substanțe: alcool; cafeină; canabis; substanțe halucinogene; substanțe inhalante; opioide; sedative, hipnotice și anxiolitice; substanțe stimulante (de tipul amfetaminei); tutun și alte substanțe (necunoscute). Aceste zece clase nu sunt în totalitate distincte. Toate substanțele care sunt consumate în exces au în comun activarea directă a sistemului cerebral de recompense care este implicat în comportamentul de întărire și în producerea amintirilor. Aceste substanțe determină o activare atât de intensă a sistemului de recornpensă încât individul neglijează activitățile normale.

Tulburările legate de consumul de substanțe se împart în două grupe: tulburări ale consumului de substanțe și tulburări induse de substanțe. Alături de tulburările legate de consumul de substanțe este inclus și jocul patologic de noroc (ludomani), de unde reiese că un comportament de joc de noroc patologic activează sisteme de recompense similare celor activate de substanțele de abuz și au simptome comportamentale asemănătoare celor din tulburările consumului de substanțe.

 

Tulburări ale consumului de substanțe

Activitatea sistemului de recompensă

Toate substanțele care sunt consumate în exces au în comun activarea directă a sistemului cerebral de recompense. Sistem care este implicat în comportamentul de întărire și în producerea amintirilor. Aceste substanțe determină o activare atât de intensă a sistemului de recompensă încât indivizii neglijează activitățile normale zilnice. Persoanele cu nivel mai scăzut de auto-control, pot avea predispoziție mai mare pentru dezvoltarea tulburărilor. Baza acestor tulburări, în cazul anumitor persoane, poate fi observată în comportament cu mult timp înainte de debutul tulburării actuale.

 

Elemente caracteristice

Criteriul principal al tulburărilor consumului de substațe constă într-un ansamblu de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice care arată că individul continuă să consume substanța în ciuda problemelor semnificative provocate de aceasta.

 

A. Modificarea circuitelor cerebrale

O caracteristică importantă a tulburărilor consumului de substanțe este modificarea circuitelor cerebrale. Această modificare persistă și după detoxifiere, în special la persoanele cu tulburări severe. Efectele comportamentale se reflectă în recăderile dese și în nevoia intensă (engl. craving) de substanță atunci când persoanele în cauză sunt expuse la stimuli care au legătură cu substanța.

Individivizii petrec o mare parte din timp pentru a face rost și consuma substanța dorită și pentru a se recupera după efectele acesteia. În unele cazuri de tulburări mai severe ale consumului, practic toate activitățile zilnice se învârtesc în jurul substanței. Nevoia intensă este dată de dorința nestăpânită sau nevoia urgentă de a consuma substanța și se poate întâmpla în orice moment. Apare, însă cu o probabilitate mai mare atunci când mediul în care a obținut sau consumat anterior drogul este familiar.

 

B. Disfunctia socială

Consumul substaței ca și obișnuință poate conduce la incapacitatea de a-și îndeplini obligațiile la serviciu, la școala sau acasă. Persoanele continuă să consume în ciuda problemelor apărute în viața lor socială sau în relațiile cu cei apropiați. Activitățile sociale, profesionale sau recreative importante pot fi abandonate sau limitate din cauza lipsei de motivație. Cei ce ajung în acest punct pot renunța la activitățile familiale, hobby-uri și plăceri personale pentru a fi mai aproape de substanța dorită.

 

C. Consumul periculos al substanței


Acesta se poate manifesta atunci când folosirea repetată a substanței implică un risc fizic. Individul continuă să consume deși știe că are o problemă fizică sau psihologică, provocată cu mare probabilitate de consum. Elementul cheie în evaluarea acestui criteriu nu este dat de implicațiile fizice sau psihologice, ci mai degrabă de incapacitatea individului de a se abține de la consum, în ciuda dificultăților vizibile pe care i le cauzează.

 

D. Criteriul farmacologic


Toleranța este indicată de nevoia de a crește semnificativ doza de substanță pentru a obține efectul dorit sau de scăderea importantă a efectului dacă se consumă doza obișnuită. Nivelul până la care se dezvoltă toleranța variază mult în funcție de individ și de tipul de substanță, dar și de sensibilității individuale inițiale la efectele unor tipuri particulare de substanțe. De exemplu, unele persoane care consumă pentru prima dată alcool pot să nu prezinte simptome evidente de beție chiar după consumul unei cantități însemnate de alcool, în timp ce altele cu greutate identică și istoric de consum prezintă vorbire neclară și tulburări ale coordonării mișcărilor.

Sevrajul este un sindrom care apare atunci când concentrația de sănge sau de țesuturi scade la un individ care a menținut un nivel ridicat și prelungit de consum al substanței. După apariția simptomelor de sevraj, persoana va relua cu mare probabilitate consumul substanței pentru a înlătura simptomele. Semnele fizice ale sevrajului sunt similare pentru alcool, opioide și sedative, hipnotice și anxiolitice. Semnele și simptomele sevrajului la substanțe stimulante (amfetamine și cocaină) precum și la tutun și canabis sunt deseori prezente, dar pot fi mai puțin evidente.

În mod specific, simptomele de toleranță și sevraj apărute pe parcursul unui tratament medical cu medicație prescrisă (e.g., analgezice, opioide, sedative, stimulante) nu sunt luate în considerare atunci când se stabilește diagnosticul de tulburare a consumului de substanțe. Apariția pe parcursul unui tratament medical a efectelor farmacologice normale și cunoscute de toleranță și sevraj conduce deseori la diagnosticul eronat de „dependență” chiar dacă sunt prezente doar aceste simptome.

 

 

 

 

Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.

 

6 martie 2018