Tulburarea de voyeurism

Tulburarea de voyeurism este caracterizată  prin prezența pe o perioadă de cel puțin 6 luni a unei excitații sexuale intense și repetate provocată de privirea pe ascuns a unei persoane dezbrăcate (nud), în timp ce se dezbracă, sau implicată într-o activitate sexuală.

Elemente de diagnostic

Elementele de diagnostic se aplică atât persoanelor care mărturisesc mai mult sau mai puțin liber acest interes parafilic, cât și celor care neagă categoric orice excitație sexuală provocată de spionarea unei personae dezbrăcate sau se află în timpul unei activități sexuale. Dacă indivizii care își recunosc preferințele declară si discomfort psihic sau probleme psihosociale cauzate de preferințele lor sexuale voyeuriste, ar putea fi diagnosticați cu tulburare de voyeurism.

Pe de altă parte, sunt și acei oameni care declară absența oricărui discomfort, a sentimentelor de vinovăție sau de rușine legate de aceste impulsuri parafilice, și nu au probleme în alte domenii importante de activitate din cauza acestui interes sexual, iar antecedentele psihiatrice sau penale, ale acestora indică faptul că nu actionează pentru a-și satisfice acest interes. Astfel acești indivizi pot fi considerați ca având interes sexual voyeurist, dar nu trebuie diagnosticați cu tulburare de voyeurism.

Persoanele care nu își recunosc preferințele pot fi indivizi cunoscuți că au spionat în mod repetat persoane străine care erau dezbrăcate sau se aflau în timpul unei activități sexuale, în mai multe ocazii.  Aceștia neagă orice impuls sau fantezie în legătură cu un astfel de comportament sexual și declară că aceste episoade în care au fost surprinși privind pe ascuns au fost toate accidente și lipsite de conotații sexuale.

Alți indivizi recunosc faptul că în trecut au avut episoade în care au privit pe ascuns persoane străine, dar contestă orice interes sexual semnificativ sau susținut pentru acest comportament. Deoarece acești indivizi neagă că au fantezii sau impulsuri, nu vor recunoaște probabil nici disconfortul subiectiv în relațiile sociale cauzate de astfel de impulsuri.

Ca regulă generală, existența mai multor victime constituie o condiție suficientă, dar nu și necesară pentru diagnostic.

Debut și evoluție

Frecvent, bărbații adulți cu tulburare de voyeurism își dau seama pentru prima oara în adolescență de interesul lor sexual de a privi în secret persoane dezbrăcate. Însă, vârsta minimă pentru această tulburare este de 18 ani, deoarece este dificilă deosebirea acestei afecțiuni de curiozitatea și activitatea sexuală specifică perioadei pubertății.

Persistența în timp a voyeurismului este neclară. Totuși, prin definiție tulburarea de voyeurism necesită unul sau mai mulți factori favorizanți care se pot modifica în timp cu sau fără tratament: suferința subiectivă (sentimente de vinovăție, rușine, frustrare sexuală intensă, singurătate), morbiditate psihiatrică, hipersexualitate și impusivitate sexuală; afectare psihosocială; și/sau înclinația de a se manifesta sexual prin spionarea unor persoane care nu știu că sunt privite și care sunt dezbrăcate sau aflate în timpul unei activități sexuale. De aceea tulburarea de voyeurism se modifică o dată cu vârsta.