Tulburarea de personalitate histrionică

Elementul cheie al acestei tulburări de personalitate este comportamentul dominat de afectivitate exagerată și de căutare a atragerii atenției celor din jur. Pacienții diagnosticați cu tulburarea de personalitate histrionică au un stil dramatic, emoțional, impresionant. Adesea sunt cooperanți și dornici de a fi ajutați și manifestă un comportament dependent. Tind să fie seducători, plini de culoare si mereu căutînd atenție. Vorbirea lor poate fi dramatică, iar adesea sunt sugestionabili. Din punct de vedere emoțional pot să fie superficiali sau nesinceri, dar adesea sunt percepuți de ceilalți ca fiind simpatici și foarte sociabili.

Criterii de diagnostic 

Persoanele cu tulburare de personalitate histrionică prezintă un tipar comportamental caracterizat prin exprimarea excesivă a emoțiilor și căutarea captării atenției celor din jur. Tulburarea debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește următoarele criterii:

1. Se simt incomod în situații în care nu se află în centrul atenției.
2. Interacțiunea cu alte persoane este adesea nepotrivită din cauza comportamentului inadecvat, cu tentă sexuală sau provocatoare.
3. Afișează o trecere rapidă de la o emoție la alta și exprimă emoții superficiale.
4. Se folosesc în mod regulat de aspectul fizic pentru a atrage atenția.
5. Au un stil de exprimare verbal prin care urmăresc să impresioneze audiența, dar care este superficial și lipsit de detalii.
6. Exprimarea emoțiilor este exagerată, teatrală și dramatică.
7. Sunt sugestibile (pot fi foarte ușor influențate de alte persoane sau de circumstanțe).
8. Apreciază greșit relațiile sale cu cei din jur și consideră că aceste relații sunt mult mai apropiate decât sunt în realitate.

Elemente asociate care sustin diagnosticul

Indivizii cu tulburare de personalitate histrionică ajung cu dificultate la apropierea emoțională, firească din relațiile romantice sau sexuale. De obicei, ei joacă permanent un rol (“victima” sau “prințesa”) în relațiile cu ceilalți, fără a fi conștienți de acest lucru. Caută să își controleze partenerul prin manipulare emoțională sau seductivă pe de-o parte, dar pe de altă parte manifestă o mare dependență de acesta.

În general, relaționarea cu persoane de același sex este dificilă, deoarece stilul provocator sexual caracteristic tulburării poate fi perceput ca o amenințare. Își pot îndepărta prietenii solicitându-le permanent atenția. Devin adesea deprimați și supărați dacă nu se află în centrul atenției. Sunt avizi de situații noi, stimulante, caută provocări și se plictisesc repede de rutina zilnică. Nu tolerează situațiile care presupun amânarea recompensei sau devin frustrați, iar acțiunile lor sunt îndreptate către obținerea satisfacției imediate. Chiar dacă încep un nou serviciu sau proiect cu mare entuziasm, interesul lor scade rapid. Relațiile de lungă durată sunt neglijate pentru a face loc provocărilor oferite de noile relații.

Riscul real de suicid nu este cunoscut. Experiența clinică sugerează că indivizii cu această tulburare prezintă risc crescut de gesturi și amenințări suicidare cu scopul de a primi atenție și a forța acordarea unui sprijin mai mare.

Elementele de diagnostic dependente de mediul cultural sau gen

Normele privind comportamentul impersonal, aspectul personal și modul de exprimare a emoțiilor variază mult în funcție de mediul cultural, sex și grupa de vârstă. Înainte de a considera anumite trăsături (emotivitatea, seducția, stilul impersonal dramatic, căutarea de noi experiențe, sociabilitatea, farmecul personal, capacitatea de a impresiona, tendința de somatizare) ca fiind dovezi că individul prezintă tulburare de personalitate histrionică, trebuie evaluat gradul de deteriorare și discomfort semnificative clinic pe care le provoaca aceste trăsături.

În mediul clinic această tulburare a fost diagnosticată mai frecvent la femei; totuși, raportul pe sexe nu este semnificativ diferit.

Multe persoane pot prezenta trăsaturi de personalitate de tip histrionic. Însă numai atunci când aceste trăsături sunt rigide, inadaptate, stabile și provoacă deteriorare funcțională semnificativă sau discomfort subiectiv, se încadrează  în tulburarea de personalitate histrionică.

Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.