Caracteristica esențială ce definește o tulburare de consum de substanțe este apariția unei multitudini de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice care indică faptul că persoana continuă să consume substanța în ciuda problemelor apărute.
Cu alte cuvinte, mai populare, se consideră că o substanță produce o tulburare în momentul în care consumul produce efecte ce depășesc cu mult efectele dorite, în care consumul a preluat controlul, în care “sunt atât de prost încât consum, deși mă doare”!
Noul DSM 5 (mai 2013), Manualul de diagnostic și statistică a bolilor mintale, biblia sănătății mintale, ne aduce, în sfârșit, mai multă claritate în ceea ce privește acest subiect.
Ceea ce deosebește această abordare de cea din clasificările anterioare, este că lărgește, în sensul unei înțelegeri mai exhaustive, mai firești, conceptul de dependență, înlocuind-ul cu ADICȚIA. Astfel, nu mai suntem tributarii unei înțelegeri materialiste, matematice a efectelor substanțelor asupra individului. Nu mai suntem nevoiți să căutăm cu disperare dependența!!!!
Conceptul de adicție ne permite să abordăm individul în întregimea complexității sale, și să nu ne blocăm la o relație diadică substanță – creier. Omul este complex (daah) și astfel relația sa cu o anumită substanță sau cu un anumit comportament este complexă.
Diagnosticul de adicție, de tulburare legată de consumul unei substanțe, este bazat pe un pattern patologic al comportamentului referitor la consum. Atenție mare la ce înseamnă PATTERN (repetitivitate, timpi îndelungați etc) și PATOLOGIC (în afara firescului, care produce deteriorare…).
EXEMPLU:
Tulburarea consumului de canabis – Adicția la canabis
Criterii de diagnostic
Specificații:
În remisie timpurie: După ce criteriile pentru tulburarea consumului de canabis au fost îndeplinite înainte, niciunul dintre criteriile pentru consumul de canabis nu s-a mai întâlnit pentru cel puțin 3 luni, dar nu pentru mai mult de 12 luni (excepție Criteriul A4 “Pofta, sau dorința puternică de a consuma canabis”, care mai poata fi întâlnit).
În remisie susținută: După ce criteriile pentru tulburarea consumului de canabis au fost îndeplinite înainte, niciunul dintre criteriile pentru consumul de canabis nu s-a mai întâlnit pe o perioadă de 12 luni sau mai mult (excepție Criteriul A4 “Pofta, sau dorința puternică de a consuma canabis”, va putea fi prezent)
În mediu controlat: Această specificare este folosită dacă persoana se află într-un mediu în care accesul la canabis este restricționat.
Severitate:
Tulburările consumului de substanțe apar în mai multe forme de severitate, de la ușor la sever. Ca un general estimat al severității, un consum ușor de substanțe este sugerat de prezența a 2 sau 3 simptome, cel moderat de 4 sau 5 simptome, iar cel sever de 6 sau mai multe simptome. Schimbarea severității în timp este de asemenea reflectată de reducerea sau creșterea în frecvență și/sau a dozei de substanță consumată.
Comentarii:
Criteriul A se referă la “afectarea controlului”, “deteriorare socială”, “consum riscant” și “criteriu farmacologic”.
Deteriorarea controlului din cauza consumului de substanțe este primul criteriu din grupă (criteriile 1-4). Persoana consumă substanța în cantități mari sau pe o perioadă mai mare de timp decât și-a dorit inițial (criteriul 1); poate experimenta o dorință insistentă de a opri sau de a refuza consumul, și poate avea multiple încercări de a scădea consumul (criteriul 2). El poate petrece foarte mult timp pentru a obține substanța, pentru a o consuma sau pentru a-și reveni (criteriul 3). În momentele severe ale tulburării, toate activitățiile consumatorului se vor desfășura în jurul substanței. Pofta – Cravingul (criteriul 4) – este manifestată ca o dorință intensă de a consuma, care poate apărea în orice moment, dar în special atunci când se află într-un mediu în care a mai fost procurată sau consumată substanța.
Deteriorarea socială este a doua grupă de criterii (criteriile 5-7). Consumul recurent poate fi un eșec în îndeplinirea rolurilor majore la locul de muncă, școală sau acasă (criteriul 5). Persoana va continua consumul de substanțe în ciuda problemelor majore sociale sau interpersonale cauzate de efectele substanței cosumate (criteriul 6). Se pot reduce activitățile importante de ordin social, ocupațional, recreațional sau chiar renunța definitiv la ele din cauza consumului (criteriul 7). Persoana se poate retrage din activitățile familiale și poate renunța la hobby-uri pentru a consuma.
Consumul riscant este a treia grupă de criterii (criteriile 8-9). Acesta poate lua forma unui consum recurent în situații în care este periculos fizic (șofat, activități riscante etc) (criteriul 8). Persoana poate continua consumul în ciuda faptului că știe că are probleme – fizice sau psihologice – care ar putea fi cauzate de substanță (hepatită, HIV, depresie etc) (criteriul 9). Problema cheie în evaluarea acestui criteriu nu este existența problemei, ci mai degrabă eșecul individului de fi abstinent.
Criteriile farmacologice fac parte din ultima grupă de criterii (criteriile 10-11). Toleranța (criteriul 10) este semnalată prin creșterea dozei de substanță pentru a atinge același efect, sau prin prezența unui efect redus atunci când este luată doza obișnuită. Nivelul la care se dezvoltă toleranța variază foarte mult de la un individ la altul și, de asemenea, efectele la nivelul sistemului nervos central sunt variate. De exemplu, toleranța la depresie respiratorie și toleranța la sedare și coordonare se pot dezvolta la niveluri diferite, în funcție de substanța consumată. Toleranța trebuie de asemenea să fie diferențiată de sensibilitatea individuală inițială la efectele substanței.
Sevrajul (criteriul 11) este un sindrom care apare atunci când concentrația de substanță din sânge sau țesuturi scade la o persoană care are un consum prelungit. După declanșarea simptomelor de sevraj va cosuma tocmai pentru a opri aceste manifestări. Simptomele sevrajului variază în funcție de clasa de substanță. De remarcat că unele substanțe, cum ar fi alcoolul, opioidele, sedativele, hipnoticele și anxioliticele produc sindrom de sevraj – ușor de recunsocut prin simptomatologia fizică, cu oarecare specificitate – iar altele nu (ex. cannabis). Semnele și simptomele sevrajului la stimulente (amfetamine și cocaină), ca și la tutun și canabis, sunt de obicei prezente dar mai puțin evidente, și cu o componentă fizică mult mai mică. Sevraj semnificativ nu s-a raportat la oameni după consum de phencyclidine, alte halucinogene, inhalante, prin urmare, acest criteriu nu este valabil pentru aceste substanțe. Nici toleranța și nici sevrajul nu sunt necesare pentru un diagnostic de tulburare de consum de substanțe – adicție.
Intoxicația cu canabis
Criterii de diagnostic:
Specificații:
Cu perturbări de percepție: Halucinații cu menținerea intactă a realității auditorii și vizuale sau iluzii tactile în absența delirului.
Sevrajul la canabis
Criterii de diagnostic:
Sper ca profesioniștii din sănătatea mintală să se aplece cu mai multă răbdare, deschidere, profesionalism și cu mai puțin patos moral, ipocrit și materialist asupra conceptului de adicție pentru a reuși să trateze pacienții care suferă de o adicție, și să nu mai stigmatizeze, să nu judece oamenii care consumă substanțe (multe dintre care, de altfel tot din ipocrizie, le numim azi ‘ilegale’). DSM 5 cred că le oferă acum suportul științific!
Sper, de asemenea, că societatea, jurnaliștii, părinții, polițiștii, politicienii, profesorii…noi toți, să înțelegem că a consuma o substanță nu are nicio semnificație în sine. Adicția este o condiție complexă care nu se rezumă la întâlnirea dintre un om și o substanță!!
Organizațiile (ministere, agenții, ONG-uri, media….) care activează în acest domeniu au obligația de a-și fundamenta acțiunile pe baze reale, științifice, recunoscute, și nu pe păreri proprii, abordări morale, religioase sau mai știu eu de care…..
Dr. Gabriel Cicu
28 februarie 2015
Partener
© 2025 COLOR MIND Harta site Confidentialitate
Politica
de Confidentialitate Legislatie
Design: Bogdan Gheorghe