Anxietatea generalizată este un afect manifestat prin anticiparea unei amenințări viitoare. Spre deosebire de frică – cel mai des asociată cu valuri de excitare vegetativă ce pregătesc organismul pentru reacția ”luptă sau fugi” – reacție necesară în cazul unui pericol real, anxietatea este asociată cu tensiunea musculară și vigilența în pregătirea pentru un viitor pericol. Ea poate provoca stări fizice neplăcute și incapacitatea de a munci și de a menține relațiile sociale. Calitatea vieții pacienților anxioși este afectată de gânduri pesimiste legate de viitor, situația financiară, posibilitatea ca celor dragi să li se întâmple ceva rău.
Anxietatea poate lua forma unei frici conștiente, care ascunde de fapt, o preocupare mult mai intensă și mai profundă. Pentru a-și ”câștiga” titlul de anxietate generalizată, anxietatea/angoasa trebuie să fie excesivă, dificil de controlat și să se manifeste pe o perioadă de cel puțin 6 luni.
Freud a lansat teoria conform căreia fiecare perioadă de dezvoltare din viața unui copil aduce cu ea dezvoltarea unei frici caracteristice. Astfel s-a construit o ierarhie a dezvoltării anxietății. Această ierarhie a fost dezvoltată în abordarea psihanalitică, pornind de la Freud și continuând cu psihanaliștii care i-au urmat teoria și i-au continuat opera. Ierarhia de mai jos ajută profesioniștii din sănătatea mintală în aflarea surselor anxietății unei persoane:
Deoarece anxietatea este o experiență firească în viața unei persoane, este dificil să își dea seama când a devenit o problemă pentru ea. Un moment în care se poate trage un semnal de alarmă este atunci când teama și stările asociate ei sunt foarte intense și se desfășoară pe o perioadă îndelungată de timp, devenind copleșitoare pentru persoana afectată. Poate fi vorba despre faptul că își face griji tot timpul chiar despre lucrurile uzuale din viața sa, sau despre lucruri care nu au șanse să se întample, sau trăiește în mod regulat efectele neplăcute ale anxietății, atât cele fizice, cele psihice, cât și episoade de atac de panică.
Simptome somatice Simptome psihologice
Tremor, tresăriri musculare Senzație de frică
Dureri lombare, cefalee Dificultăți de concentrare
Tensiune musculară Hipervigilență
Hiperventilație Insomnie
Fatigabilitate Lipsa libidoului
Tahicardie, palpitații ”Nod în gât”
Transpirații Tulburări stomacale
Mâini reci Irascibilitate
Diaree Neliniște
Parestezii, amorțeli
Persoanele care manifestă anxietate generalizată duc o viață afectată de conținutul ideilor pe care le au despre viitorul lor, situația financiară, cea de sănătate, de posibilitatea ca ei sau una dintre persoanele apropiate lor să pățească ceva rău etc.
Factorii care duc la instalarea anxietății generalizate sunt multiplii și provin din toate zonele și perioadele vieții unei persoane. Printre aceștia regăsim:
TAG – Tulburarea de Anxietate Generalizată intră în categoria tulburărilor de anxietate, din care fac parte și fobiile, atacul de panică, anxietatea socială, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea obsesiv-compulsivă. Este o afecțiune controversată, fiind asociată cu cea mai mare rată a comorbidității. Femeile au de două ori mai multe șanse să dezvolte TAG decât bărbații. Perioada cea mai “propice” pentru dezvoltarea TAG este mijlocul vieții, aceasta diminuându-se odată cu trecerea timpului.
TAG are o mai mare prevalență printre indivizii din țările dezvoltate, fiind mai rar întâlnită în zonele mai puțin dezvoltate de pe glob, cum ar fi Africa, Asia, Pacific, America de Sud etc
TAG este o condiție tratabilă, combinând psihoterapia cu medicația psihiatrică, iar evoluția este una cronică.
Tratamentul anxietății începe cu o evaluare psihodinamică atentă și completă, deoarece anxietatea este doar un semnal de alarmă care anunță că ceva este tulburat în lumea internă a omului respectiv. Este necesar ca terapeutul să diagnosticheze natura fricii ascunse a pacientului și să determine rolul axietății în organizarea personalității lui. Prescrierea tratamentului depinde de situația clinică și de interesele pacientului. Există pacienți cu simptomatologie de intensitate moderată și cu preocupare scazută sau absentă în a înțelege cauza anxietății, care pot reacționa bine doar la tratamentul medicamentos. Alții răspund foarte bine la tehnici cognitiv-comportamentale de gestionare a anxietății. La oamenii cu capacitate bună de insight și cu nevoie de autocunoaștere, este indicată psihoterapia psihodinamică suportiv – exploratorie. Este foarte important de știut că medicamentele și tehnicile cognitive ameliorează simptomele dar nu tratează cauza anxietății, astfel încât pacienții respectivi rămân expuși reapariției acesteia în contextul unui eveniment de viață stresant.
Singura formă de tratament a cauzelor anxietății este psihoterapia psihodinamică. Tratamentul medicamentos constă într-o combinație între un antidepresiv și un anxiolitic. Substanțele anxiolitice pot provoca dependență, deci este esențială respectarea cu strictețe a prescripției medicului psihiatru. În cazul unei intensități foarte mari a simptomelor de anxietate, poate fi necesară asocierea psihoterapiei cu tratament medicamentos la începutul curei, apoi, pe măsura ce simptomele se atenuează, se poate renunța la cel din urmă.
Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.
13 octombrie 2016
Partener
© 2024 COLOR MIND Harta site Confidentialitate
Politica
de Confidentialitate Legislatie
Design: Bogdan Gheorghe