Dualitate, Contradicții și alte dificultăți ale minții – Congresul de Diagnostic Dual, Madrid 2017

Săptămâna trecută a avut loc, la Madrid, primul Congres al Asociației Mondiale de Diagnostic Dual și al V -lea Congres Internațional al Societății Spaniole de Diagnostic Dual, având tematica “Noi paradigme prin care neuroștiințele ajută la înțelegerea sănătății mintale”.

Principalul scop al acestei întâlniri a fost de a aduce împreună specialiști din domeniul psihiatriei clasice, al adicțiilor și din cel al neuroștiințelor, pentru a clarifica acest nou concept psihiatric – Tulburarea Duală, care descrie asocierea dintre un diagnostic de tulburare mintală (de obicei severă, tulburare psihotică sau afectivă, ADH etc) și adicție (de substanțe sau comportamentală).

Cercetările din neuroștiinte au permis evidențierea legăturilor anatomice, neuronale, neurofiziologice dintre cele două seturi de simptome, adicția nemaifiind considerată o tulburare predominant socială, ci ca având o componentă biologică importantă.

Experiența dualității s-a făcut simțită în multe feluri.

La Madrid era soare, dar în același timp era neașteptat de frig. Erau copacii înfloriți și ningea cu fulgi mari ca în pozele de Crăciun. Ninsoarea a făcut ca prima întâlnire a participanților să aibă loc în fața clădirii care găzduia congresul, fiecare manifestându-și uimirea, bucuria și în acelasi timp frustrarea, fotografiind sau doar tremurând de frig, vorbind, râzând, în plină ambivalență: “ Intrăm să ne înscriem, la căldură sau pornim la plimbare prin ninsoare și vânt?” …

Cele două limbi oficiale ale congresului ( Engleză/Spaniolă) s-au dovedit, în fapt, a fi doar una – Spaniola, deoarece Societatea Spaniolă de Diagnostic Dual, era la a 5-a întâlnire de acest fel și prezidă evenimentul, traducerea în Engleză fiind disponibilă în căști. Asta ne-a confruntat cu o noi dileme: “Ascultăm în Engleză sau în Spaniolă?”. Apoi, dupa ce am  ales Spaniola (în căști se auzeau si una si alta): “Înțelegem sau nu Spaniola?”, pentru ca era foarte clar totul, atâta timp cât se vorbea în limbaj medical, dar când se trecea la glume și relaxare, ratam totul. Era plăcut să înțelegi atât de bine o limbă necunoscută și, în același timp frustrant să ratezi toate glumele.

Majoritatea dezbaterilor a avut ca subiect, într-un fel sau altul, dualitatea unui fenomen…

Adicția este o tulburare predominant socială sau biologică, consumul de canabis este benefic sau predispune la dezvoltarea unor tulburări mintale severe – cum ar fi psihozele, este în regulă să fie liberalizat consumul de canabis sau e periculos, acentul trebuie pus pe tulburarea psihiatrică (în terminologia clasică) sau pe adicție, unde trebuie tratați acești pacienți – în secții de psihiatrie sau în centre specializate în tratamentul adicțiilor, genetica poate să ajute la diagnosticarea timpurie a pacienților cu risc de a dezvolta o boală psihotică sau nu, care anume psihoterapie (CBT, interviul motivațional, terapia de grup, terapia interpersonală etc) este mai potrivită pentru pacienții cu diagnostic dual?

Majoritatea întrebărilor nu are un răspuns simplu, alb sau negru. Depinde de foarte mulți factori, este nevoie de atenție față de multiplele aspecte ale vieții pacienților, este nevoie de Programe Integrate de Tratament, individualizate pentru nevoile fiecărui om și, în funcție de asta, fiecare instrument pe care specialiștii din sănătatea mintală l-au dezvoltat, poate avea o valoare foarte mare.

Este nevoie și de medicație psihiatrică și de psihoterapie – individuală sau de grup, de terapie de familie, de tratament al afecțiunilor somatice asociate (hepatite etc). Este nevoie de psihoeducație – atât pentru specialiști cât și pentru pacienți și familiile lor. Este nevoie de empatie pentru a accepta că lucrurile nu sunt ori albe ori negre, ci întotdeauna și plăcute și frustrante precum descoperirea unui oraș nou pe o vreme chinuitoare sau ascultarea unor lucruri noi și interesante, într-o limbă pe care nu ai învățat-o niciodată.