Dependența de sex

Viața fără sex nu merită trăită! Este o expresie ce poate părea exagerată, dar mi-o asum în totalitate. Sexul este viață. Am nevoie să fac dragoste mult și bine. Când spun „bine”, vreau să spun în stare de completă disponibilitate fizică și mentală. Nici vorbă să fac asta într-o manieră automată, fără a mă implica pe deplin. Punctul comun al tuturor celor care pretind că sunt dependenți de sex este că își asumă plăcerea și curiozitatea pentru sexualitate fără complexe și fără culpabilitate.

„Pentru mine”, mărturisește Catinca, 33 de ani, „a fi dependent de sex înseamnă a-mi lua libertatea de a avea o aventură atunci când am chef, despre care știu că e pur fizică și fără nicio învinovățire. Este un cadou pe care mi-l ofer.” Astăzi însă, să te bucuri de propriul trup, să cedezi impulsurilor fără limite ori interdicții este o obligație absolută. Și, tocmai de aceea, această „obligație de a fi liber” cere lămuriri. Tot mai mulți sexologi sunt de acord cu respingerea ideii de egalitate în „eliberarea” prin sexualitate. Așa după cum nu toți suntem receptivi la artă sau la informatică, nu suntem cu toții la fel de receptivi la sex.

Sexul: o prioritate
Unul dintre criteriile prin care oamenii se deosebesc între ei este libidoul. Psihiatrul Gabriel Cicu ne explică: „Inițial, libidoul a fost definit ca «energia proprie instinctului sexual». Ulterior, Freud a definit termenul în sensul mai larg, al sexualității omului în general și, în particular, al copilului. Pentru Freud, «libidoul reprezintă manifestarea pulsiunii sexuale în viața psihică»”. Astfel, unii oameni se implică, în primul rând, în munca lor, iar alții, în familie, creație sau sexualitate.

Felul în care acest capital senzorial este întrebuințat din fragedă copilărie ne determină comportamentul de mai târziu. Dacă am fost atinși, mângâiați, vom căuta mai mult decât alții să regăsim acele senzații de plăcere. Acestui capital inițial i se adaugă istoria personală a fiecăruia. Și dorința, la început inconștientă, de a-și dezvolta sau nu senzualitatea și sexualitatea.

„În viața mea de cuplu, sexul este prioritar”, spune Mihaela, 35 de ani, măritată de cinci ani. „Cu George, relația a pornit de la scânteia atracției si n-avem niciun chef să se instaleze rutina. Facem dragoste în fiecare zi și ne place.”

Un alt punct comun al celor cu talent sexual: dorința de a nu se lăsa cuprinși de rutină. Agendele supraîncărcate și viața de familie nu sunt pentru ei pretexte ale eroziunii vieții sexuale. „Colegele mele îmi spun că ajung acasă frânte de oboseală și că, după ce s-au ocupat de copii, nu mai au decât o singură dorință: să se trântească în fața televizorului”, spune Marilena, 38 de ani. „Eu, după ce am terminat cu copiii, am chef să mă trezesc în brațele bărbatului meu. Însă cred că, pentru a avea această dorintă, trebuie să cultivi erotismul în relație. Decât să îl sun la serviciu ca să aflu ce vom mânca diseara, eu îl sun ca să-i spun că-l doresc, că mi-ar plăcea să fim amândoi într-o camera de hotel etc. Fără un climat erotic permanent, mi se pare greu să mai intri în priză după o zi de muncă. Cred, pur și simplu, că trebuie să ai chef de a avea chef.”

Curiozitate și creativitate
Pentru rezultate optime, dorința trebuie educată. Ceea ce ne definește ca ființe sexuale este sexualitatea, privită ca o dispoziție psihică universală, o reprezentare sau o construcție mentală care cuprinde toată gama gândurilor, simțirilor, comportamentelor sau fantasmelor legate de sex”, conform spuselor psihiatrului și psihanalistului Gabriel Cicu.

Conștientizarea ei duce la posibilitatea controlului și exploatării ei în propriul beneficiu. Este ceea ce numește senzualitate sau erotism: „Erotismul poate fi definit ca senzualitate. Termenul este folosit de multe ori pentru a descrie o exagerare a caracteristicilor sexuale ale unei persoane, de cele mai multe ori pentru obținerea unor beneficii”, ne explică specialistul. Această „exagerare” presupune imaginație și creativitate, nu numai apetit. Suntem adesea curioși să vedem cât de seducători putem fi, dar nu întotdeauna conștienți de efectele comportamentului nostru „ultrasexual” asupra „victimei”.

Alt cuvânt-cheie: fanteziile. Unele sunt utile, necesare, altele sunt nocive, crede Gabriel Cicu: „Fantezia sau fantasma desemnează viața imaginară a unui individ și forma în care își reprezintă istoria proprie. Există fantasme sexuale inconștiente, foarte des întalnite la copii, care reprezintă primele forme ale dezvoltării sexualitatii la copil.
Ulterior, acestea pot deveni conștiente ca fiind forme ale sexualității adultului sau pot rămâne inconștiente. În acest ultim caz pot deveni periculoase”. Aceasta este și situația în care fantasmele provoacă vinovăție. De aceea, maturitatea psihică înseamnă, în primul rând, să-ți poți controla – dar nu interzice! – fanteziile.

Pentru că un om liber nu este o ființă izolată, depindem de dorințele noastre, pe care nu trebuie să le negăm, dar în fața cărora nu trebuie să ne pierdem niciodată principiul realității: ne putem îndrăgosti de Brad Pitt la zece ani, dar la 20 e cazul să dăm dovadă de realism și chiar sa încercăm noi, cu dexteritate, să i-o scoatem din cap partenerului pe, să zicem, Mihaela Rădulescu.

O energie inepuizabilă
Sexualitatea trăită ca o descoperire de sine este așa cum o trăiesc toți cei ce mărturisesc că sunt receptivi la sex: prin cultivarea senzațiior intense, abandonându-se lor și dăruindu-se celuilalt cu totul, prin identificarea celor mai profunde și mai intime dorințe. Pentru Laurențiu, 33 de ani, sexualitatea este o căutare: „Mă aștept ca, la fiecare întâlnire, ea să-mi dezvăluie ceva despre mine însumi, ceva care era într-o stare latentă. Ceea ce e extraordinar cu sexualitatea e că nu are sfârșit; nu i se poate pune vreo graniță finală. Nu mă satur niciodată să le depășesc, sunt întotdeauna în căutare de mai bine și a femeii care va fi pe aceeași lungime de undă cu concepția mea despre sexualitate”.

Pentru a-ți exprima potențialul erotic, mai este necesar să-ți găsești un bun partener, cel căruia îți este usor să i te abandonezi și care evoluează în același univers imaginar și erotic ca și tine. „Ador să fac dragoste”, spune Ana, 27 de ani, „însa am dat numai peste roboți, care au sfârșit prin a mă dezgusta. Să faci asta de patru ori pe zi sau să aduni cuceriri nu este neapărat cel mai bun semn de receptivitate la sex.”

Adult și fericit
Ne înșelăm când credem că vârsta de aur a sexualității este tinerețea. Erotismul este o artă ce se rafinează cu timpul, cu condiția să investim în el. Atunci când cunoaștem mai bine corpul nostru și al celuilalt, ajungem să ne jucăm cu dorința și plăcerea. Multiparteneriatul poate fi o amăgire. Există chiar și cupluri de 75 de ani care fac dragoste în fiecare zi, citesc literatură erotică și îmi spun că cea mai mare temere a lor este să vadă cum rutina se va instala într-o zi! Să-și controlezi dorințele, să găsești partenerul potrivit, să ai curajul să fii spontan – poate că asta înseamnă cu adevarat să fii dependent de sex: iată un obiectiv accesibil, cu condiția să simți dorința.

Vrem la fel de mult, dar diferit
La treizeci de ani după revoluția sexuală, încă mai circulă ideea că bărbații ar fi în mod natural mai receptivi la sex decât femeile. Or, pentru psihanaliză, impulsul sexual – sau libidoul – este identic. Numai manifestarea diferă. Cel al bărbatului ascultă, în principal, de solicitările vizuale fragmentare și foarte directe, în timp ce la femei el se manifestă mai ușor, plecând de la un ansamblu de caracteristici fizice, gestuale și verbale.

„Psihanaliza spune că dorințele sexuale ale bărbatului și ale femeii sunt diferite între ele la diverse vârste. În copilărie, băiatul se îndreaptă către sexul opus pentru a menține legătura, atât de caldă și de afectivă, cu mama și are o legatură bazată pe frica de castrare cu sexul masculin. În ceea ce privește dorința copilului-fată, ea este îndreptată către tată, care deține un obiect sexual pe care aceasta nu îl are, și se identifică cu mama, care a reușit”, crede psihanalistul Gabriel Cicu.

Bărbații vor mai mult?
Teama de castrare a bărbatului determină un comportament sexual mai decis din partea lui (ca și cum bărbatul ar fi „strâns cu ușa” să facă dragoste), dar mai degrabă posesiv din partea ei (care nu vrea ca el „să îi scape din mână”). Dar nu se poate afirma că bărbații sunt mai dependenți de sex decât femeile! Devenit adult, individul va repeta comportamentul prin care a făcut față istoriei personale. „Aici”, adaugă Gabriel Cicu, „apare o forța exterioară importantă: presiunea socială. Ea va influența modul în care reacționăm la fantasmele copilăriei: încercăm să le transformăm în realitate sau reușim să ne adecvăm la realitate? În funcție de răspuns, oamenii pot dezvolta un comportament sexual sănătos sau pot practica perversiuni sexuale dintre cele mai diferite.

Pe de altă parte, femeile pot fi mai autentice decât bărbații, fără a se mai simți vinovate. Dorința feminină este mereu subversivă. Eliberată, ea este extrem de amenințătoare pentru majoritatea bărbaților. Este mai bine, deci, să continuăm să-i facem pe bărbați să creadă că, în materie de sex, ei sunt bulimici, iar că femeile au un apetit mult mai mic.”
Unul este dependent, celălalt nu prea.

• Este un caz foarte răspandit care sfârșește, de cele mai multe ori, prin a despărți cuplul. Decalajul de dorințe poate fi prezent încă de la începutul relației. Partenerul cu apetență sexuală mai mare va fi hotărât să provoace apetitul celuilalt.
• Atunci când eforturile lui sunt în zadar, el încearcă să-și diminueze dorința, crezând că poate manevra situația fără prejudicii.
• Diferența de dorință poate, de asemenea, să apară după mai mulți ani de viață comună. Dacă intimitatea cuplului este reală și comunicarea bună, reglarea fluxului de sexualitate se va face într-o manieră armonioasă.
• Fiecare va ceda câte puțin în favoarea celuilalt, cu scopul de a găsi o cale de înțelegere. Dacă diferența sfârșește prin a genera o gherilă, relația sexuală este copacul care ascunde pădurea unei profunde neînțelegeri.
• Există trei soluții: să-ți iei gândul de la dorința ta pentru a păstra o relație afectivă de calitate; să duci o viață dublă; să iei în considerare o intervenție terapeutică pentru a întelege ce anume blochează rotițele dorinței.

Acest articol a apărut în revista Psychologies România.