Atacul de panică
Atacul de panică este un acces brusc, „ca din senin”, de frică intensă sau anxietate (teamă fără obiect), în timpul căruia sistemul nervos reacționează ca atunci când are de a face cu o situație amenințătoare de viață și determină simptome fizice și sentimente intense (chiar senzația de moarte iminentă), dar care nu amenință viața.
În mod obișnuit, atacul de panică durează de la 5 la maxim 60 minute și poate fi cauzat de circumstanțe stresante sau poate apărea pe neașteptate. De multe ori, elementul declanșator al acestor atacuri este necunoscut. Simptomele fizice ajung la intensitate maximă în aproximativ 10 minute, majoritatea simptomelor dispărând în 20-30 minute, dar altele pot să persiste până la o oră până să dispară complet.
Este posibil ca o persoană să aibă atacurile de panică unul dupa altul pe o perioadă mai lungă de timp, si să para un atac continuu. Dacă simptomele sunt continue și nu dispar într-o oră, există posibilitatea să nu fie un atac de panică și atunci trebuie consultat imediat medicul specialist pentru eliminarea altor afecțiuni medicale a căror simptomatologie acută se aseamănă cu atacul de panică (infarctul miocardic, crize hipertensive, epilepsia temporală, șocul anafilactic, astmul bronșic, hipertiroidia, hipoglicemia).
Simptome cardiovasculare
- palpitații, ritm cardiac accelerat (senzația că inima bate “nebunește”)
- transpirații
- dureri în piept
Simptome respiratorii
- senzație de sufocare, nod în gât sau respirație neregulată
- respirații rapide (hiperventilație)
- dispnee (dificultăți de respirație)
Simptome gastrointestinale
- senzație de greață, vomă sau dureri de stomac
Simptome neurovegetative
- amețeli, vertij, pierderea echilibrului
- senzație de leșin
- senzația că te îneci
- tremurături
- acufene (țiuituri în urechi)
- frisoane sau valuri de căldură
- senzația de amorțeală sau furnicături
Simptome psihologice
- sentimentul că lumea nu e reală sau sentimentul de detașare de sine
- teama de a nu pierde controlul sau de a înnebuni
- teama de a nu muri, teama de a nu face un atac de cord, atac cerebral etc
Tulburarea de panică apare rar independent de alte tulburări. Specific apare împreună cu fobii: agorafobie, fobie socială, distimie, tulburarea de anxietate generalizată, episod depresiv major sau abuzul de substanțe. Intensitatea anxietății determină frecvent dezvoltarea „anxietății de anticipare” (teama că atacul de panică se va repeta) –persoana va începe să evite situațiile care pot induce asemenea anxietăți, mai ales dacă ieșirea din asemenea situații este dificilă sau jenantă sau ajutorul nu este la îndemână. Astfel poate aparea o restricționare semnificativă a activităților: renunțarea la serviciu, renunțarea la a mai ieși din casă, renunțarea de a se mai întâlni cu anumite persoane, renunțarea la conducerea autoturismul etc.
Atacurile de panică pot fi determinate de:
- ingestia unei cantități mari de alcool sau întreruperea bruscă a consumului de alcool
- ingestia unor cantități mari de băuturi cofeinizate
- fumatul excesiv (crește mult cantitatea de nicotină din sânge)
- folosirea drogurilor (cocaina, substanțe noi cu proprietăți psihoactive – „legale” sau „etnobotanice”, marihuana, s.a.), folosirea unor medicamente (ca cele pentru astm sau boli de inimă) sau întreruperea bruscă a unui tratament medicamentos (pentru anxietate și insomnie)
- un nivel mare al stresului timp îndelungat (stres cronic)
- situații medicale cu nivel mare de stres în trecutul apropiat: naștere, operație cu anestezie generală, etc
- atacurile de panică se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumită condiție medicală: hipertiroidism, prolaps de valvă mitrală, epilepsie, astm bronșic, bronhopneumonie obstructivă cronică, depresie, anxietate, stres posttraumatic sau tulburarea obsesiv-compulsivă.
Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.