Tulburarea de personalitate schizoidă are ca element principal alăturarea dintre detașarea de relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale. Pacientul cu tulburare de personalitate schizoidă are un stil de viață izolat, fără o năzuință manifestă către ceilalți.
Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă nu se simt în apele lor în compania altora și pot manifesta contact vizual deficitar. Pot fi nepotrivit de serioși și adesea sunt temători sau indiferenți în prezența altora, iar umorul lor poate fi nelalocul lui. Pot să dea răspunsuri scurte, să evite vorbirea spontană și să folosească ocazional metafore ciudate, de aici rezultând faptul că în general au slujbe solitare. Pot să fie foarte interesați de obiecte neînsuflețite sau constructe metafizice, sau de matematică, astronomie ori mișcări fiziologice.
Sunt adesea rezervați și neimplicați în evenimentele și preocupările cotidiene ale celorlalți sau pot să aibă o senzație nejustificată de intimitate cu alții. Nu au, aparent, nici o nevoie sau dorință de legături cu alte persoane, dar pot să fie foarte atașați de animale. Acești pacienți pot să fie foarte pasivi și necompetitivi, cu interese solitare. Sexualitatea lor poate să implice doar fantezii, astfel că bărbații rămân adesea burlaci, însa femeile pot să accepte pasiv căsătoria. Pot avea o incapacitate de a-și exprima mânia, iar amenințările din partea altora sunt rezolvate prin fantezii de omnipotență sau prin resemnare.
Persoanele cu tulburare de personalitate schizoidă prezintă o combinație pervazivă de detașare de relații sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în contexte impersonale, ce începe în prima parte a vieții adulte și care continuă în contexte diverse, indicată de urmatoarele:
1. Nici nu dorește și nici nu îi fac plăcere relațiile apropiate, incluzând faptul că face parte dintr-o familie.
2. Alege aproape întotdeauna activități solitare.
3. Are interes redus sau absent față de experiențele sexuale cu o altă persoană.
4. Îi fac plăcere puține activități, sau nici una.
5. Nu are prieteni sau confidenți apropiați, alții decât rude de gradul întâi.
6. Pare indiferent la laudele sau criticile altora.
7. Manifestă răceală emoțională, detașare sau afectivitate aplatizată.
Persoanele ce suferă de tulburarea de personalitate schizoidă afirmă că experimentează rar emoții puternice – cum ar fi furia sau bucuria. Însă, în acele momente în care devin, cel puțin temporar, plăcuți în a se revela lor înșiși, ei pot recunoaște că au sentimente care dor, legate în special de interacțiunile sociale.
Această tulburare poate să afecteze 7,5% din populația generală și are o incidență mai mare la bărbați decât la femei.
În cazul persoanelor diagnosticate cu tulburare de personalitate schizoidă poate fi utilă psihoterapia suportivă cu focalizare asupra relaționării, fricilor de apropiere și identificării emoțiilor. De asemenea, mai poate fi utilizată în tratament și psihoterapia de grup, iar la unii pacienți poate fi benefică terapia de mediu. Din cauza faptului că pot percepe apropierea în psihoterapie drept amenințătoare, pacienții cu această tulburare pot să „fugă”, prin abandonul psihoterapiei, atunci când se conturează rezultate favorabile.
Indivizii ”singuratici” pot prezenta trăsături de personalitate care pot fi considerate schizoide. Numai când aceste trăsături sunt inflexibile și dezadaptative, și cauzează o deteriorare funcțională semnificativă ori detresă subiectivă, constituie tulburare de personalitate schizoidă.
Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.
21 martie 2017