Elementul cheie al tulburării de personalitate dependente este constituit din nevoia exagerată a unei persoane ca altcineva să aibă grijă de ea, conducând la un comportament de supunere și dependență și la frica de separare. Acest tipar debutează la vârsta de adult tânăr și se manifestă în diverse situații. Comportamentul de supunere și dependență emoțională are ca scop obținerea de protecție și sprijin continuu și are la bază convingerea persoanei respective că nu este capabilă să se descurce fără ajutorul altora.
Tulburarea de personalitate dependentă este caracterizată de nevoia exagerată a unei persoane ca altcineva să aibă grijă de ea. Această nevoie conduce la un comportament general de supunere și dependență și la frica de separare de persoana de care depinde.
Adulții cu această tulburare depind de regulă de un părinte sau de un partener de viață pentru a decide unde să locuiască sau ce tip de serviciu să aleagă. Adolescenții le pot permite părinților să decidă ce haine să poarte, cu cine să se împrietenească sau cum să își petreacă timpul liber. Această nevoie ca alții să își asume responsabilitatea în locul lor depășește cu mult nevoia de ocrotire și sprijin specific anumitor vârste și situații (nevoile copiilor, persoanelor în vârstă sau cu handicap).
Sunt dispuşi să se supună dorinţelor altora, chiar dacă solicitările acestora sunt nepotrivite. Pot face sacrificii extraordinare sau pot tolera abuzuri verbale, fizice sau sexuale (acest indiciu poate fi considerat criteriu de diagnostic numai dacă s-a stabilit clar că individul mai are şi alte opţiuni).
Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă se caracterizează prin pesimism şi neîncredere în sine. Au tendinţa de a-şi devaloriza abilităţile şi cunoştinţele și consideră criticile şi dezaprobarea ca dovezi ale incapacităţii şi lipsei lor de valoare şi, astfel, îşi pierd încrederea în propria persoană. Pot căuta protecţie excesivă şi dominare din partea altora. La locul de muncă evită posturi care implică răspundere şi prezintă o creștere a anxietății atunci când se confruntă cu luarea deciziilor. Relaţiile sociale au tendinţa să fie limitate la persoanele de care sunt dependente. Au risc crescut pentru tulburări depresive, anxioase şi de adaptare.
Măsura în care comportamentul dependent este considerat adecvat variază substanţial în funcţie de vârsta şi grupul socio-cultural. Pentru a evalua dacă fiecare criteriu îndeplineşte pragul de diagnostic, se vor avea în vedere vârsta şi factorii culturali. Comportamentul dependent este considerat tulburare de personalitate numai dacă este în mod evident în exces faţă de normele culturale ale persoanei respective sau reflectă temeri şi îngrijorări nejustificate.
Accentul pus pe comportamentul pasiv, politicos şi respectuos este caracteristic pentru unele grupuri sociale şi poate fi interpretat eronat ca trăsătură a tulburării de personalitate dependente.
În mediile de specialitate, tulburarea de personalitate dependentă a fost diagnosticată mai frecvent la femei, însă unele studii au raportat rate de prevalenţă similare la bărbaţi şi femei.
Multe persoane prezintă trăsături de personalitate dependente. Numai dacă aceste trăsături sunt rigide, inadaptate şi stabile şi determină deteriorare funcţională semnificativă sau disconfort subiectiv, ele se încadrează în tulburarea de personalitate dependentă.
Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regăsite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.
20 iunie 2017