Psihoterapia prin artă este o activitate folosită în serviciile de sănătate în care sunt utilizate diferite medii de exprimare. Aceasta are la bază implicarea capacității numită creativitate și răspunsurile celor implicați în proces cu privire la producțiile create ca reflectii în legătură cu propriul context de viață, alături de interpretarea unui specialist în psihoterapie.
Această formă de psihoterapie se folosește pentru a trata diferite tipuri de tulburări psihice utilizând tehnici artistice – desen, modelaj, colaj, folosind diferite materiale – vopsea, lut, material textil etc, lucrările create servind ca mijloc de obținere a integrării anumitor experiențe dureroase sau neînțelese ale personalității (Ulman, 1975).
Psihoterapia prin artă este diferită de un curs de artă și este diferită de asemenea de folosirea artei ca și metodă de relaxare.
În cursul de artă, scopul este dezvoltarea abilităților artistice, punându-se accent pe educație și tehnică, fiind prezente materiale informative, situație în care persoana implicată are rol mai degrabă de spectator.
În folosirea artei ca și metodă de relaxare, există de asemenea un act artistic – un desen, un colaj etc, care poate fi în sine un agent terapeutic prin funcția cathartică a lucrului în sine, însă pentru a putea beneficia de o înțelegere și contextualizare a ceea ce a fost creat, este necesar să existe partea de reflecții verbale și interpretare din partea unui psihoterapeut.
Pe de altă parte, în psihoterapia prin artă, persoana implicată face parte din proces, cu scopul de a se putea conecta cu acele părți, trăiri care încă nu sunt suficient de mature pentru a aduce beneficii. Se recurge la diferite materiale și tehnici de exprimare, altele decât cele verbale, pentru a oferi posibilitatea de comunicare a amintirilor stocate în zone la care nu ajung cuvintele, și se bazează pe ideea conform căreia crearea artistică este o funcție de bază a individului uman care apare înainte de a fi în stare să articulăm cuvinte și să putem denumi stări sau sentimente (Guttman, 2004).
Principalul obiectiv al psihoterapiei prin artă este ca individul să-și privească și să-și evalueze viața în moduri noi. Rolul terapeutului este de a crea un spațiu suficient de sigur pentru ca cei implicați să poată lua contact cu propriul impuls creativ într-o manieră care să permită trăirea unor experiențe de înțelegere noi.
Creativitatea poate fi descrisă ca fiind capacitatea de a produce ceva nou sau de a găsi soluții noi și este legată de existența unui spațiu pentru ca această capacitate să se poată manifesta. Prin creativitate, ceea este în interior și fără sens, poate fi scos în afară și i se poate oferi un înțeles în acord cu persoana care creează, lucru care poate conduce la creștere și dezvoltare personală în măsura în care materialul creat este interpretat corespunzător.
Ideea că implicarea în activitatea creativă are beneficii psihologice are o istorie îndelungată. În 1841, de exemplu, W.A.R. Browne, supraveghetor la Spitalul Regal Crichton din Scoția, este citat spunând că realizarea de lucrări de artă „contribuie în primul rând la îmbunătățirea viguroasă a sănătății corpului și în al doilea rând la expulzarea iluziilor și la stabilirea stării de liniștire” (Hogan, 2001). Sursa acestor efecte benefice ale artei provin din faptul că creativitatea este un mod de a da o formă experiențelor interioare ale individului (Grainger, 1999).
Printre beneficiile terapiei prin artă, regăsim:
În plus, psihoterapia prin artă poate avea beneficii terapeutice și preventive pentru persoanele care nu pot verbaliza sau comunica în mod tradițional, cum ar fi copiii mici, persoanele cu dizabilități sau cei care se confruntă cu traume intense. Arta oferă o modalitate sigură și non-invazivă de a explora și de a procesa experiențele dificile.
Referințe:
Ulman, E. (1975). Art therapy—in theory and practice. New York: Schocken
Hogan, S. (2001). Healing arts: The history of art therapy. London: Jessica Kingsley
Grainger, R. (1999). Researching the art therapists: A paratherapist’s perspective
Guttman, J. (2004). Abordarea fenomenologică a artei terapiei. Journal of Contemporary Psychotherapy
Sursa foto: www.freepik.com
Articol scris de psih. Angela Enache
13 iunie 2024