Psihiatria copilului și adolescentului

Psihiatria copilului și adolescentului este o specialitate relativ nouă în țara noastră, ea desprinzându-se din ceea ce înainte purta numele de neuropsihiatrie infantilă. Medicul psihiatru de copii are rolul de a evalua starea de sănătate mintală a copilului sau adolescentului, atât pentru a ghida familia în procesul de prevenție al anumitor afecțiuni psihice, cât și pentru a orienta pacientul spre un program terapeutic individualizat.

Un diagnostic psihiatric la vârsta copilăriei poate fi un eveniment de cotitură în viața unei familii, de aceea este importantă evaluarea și intervenția în echipă pluridisciplinară, echipă formată din psiholog clinician, psihoterapeut, logoped, medici din diferite specialități. Toți acești specialiști participă la psihoeducația familiei, respectiv la antrenarea unor competențe necesare unei bune gestionări a bolii. Uneori, diagnosticul psihiatric poate duce la stigmatizarea copilului sau a familiei, aceștia simțindu-se rușinați sau chiar vinovați de tulburare. În această situație medicul psihiatru va căuta să deculpabilizeze familia explicându-le factorii cauzatori și cei favorizanți ai afecțiunii astfel încât să mobilizeze resursele și energia către recuperarea pacientului. Medicul psihiatru caută să adune informații despre pacient din diferite surse pentru a-și forma o vedere comprehensivă asupra contextului de viață al acestuia, în acest sens, atunci când are acordul părinților, poate purta un dialog cu membrii familiei extinse, cu profesorii/învățătorii, persoanele care joacă un rol în îngrijirea pacientului (bona, spre exemplu).

Nu de puține ori, în spatele unor simptome din sfera psihiatrică se află alte afecțiuni medicale (ex: neurologice, endocrinologice) pe care medicul psihiatru trebuie să le aibă în vedere atunci când formulează recomandările de investigații suplimentare și de tratament.

Cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în practica psihiatrică sunt, în funcție de vârstă: tulburările de neurodezvoltare în copilărie (tulburările din spectrul autist/tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție) și tulburările emoționale sau de comportament, pentru ca la vârsta adolescenței să apară o mai mare varietate de afecțiuni printre care depresia, tulburările anxioase, tulburările de comportament, consumul de substanțe psihoactive, tulburările de alimentație. Multe dintre acestea, detectate din timp, pot avea o evoluție bună atunci când se lucrează în echipă cu familia.