Tulburarea de personalitate borderline

Definirea acestei tulburări atrage complexităţi şi controverse multiple. Conceptualizarile implică adesea suprapuneri cu psihoza, tulburările de dispoziţie, cu alte tulburări de personalitate şi cu tulburările cognitive. A fost considerată anterior ca situându-se la graniţa dintre nevroză şi psihoză. Problemele de separare-individualizare, problemele de control afectiv şi ataşamentele personale intense ocupă o poziţie centrală, adiţională faţă de problemele  imaginii de sine.

 

Diagnostic, semne şi simptome

Persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate borderline sunt  “întodeanua în criza” şi se înfurie cu uşurinţă. Tind să aibă episoade micropsihotice, adeseori paranoide sau cu simptome disociative tranzitorii. Nu tolerează să fie singure, iar relaţiile cu alţii sunt adeseori tumultoase. Se angajază în eforturi frenetice de evitare a abandonului real sau imaginat. Sunt adeseori manipulative, uneori în mod evident pentru oricine, imaginea de sine şi identitatea acestora fiind instabile. Aceste personae sunt impulsive în privinţa banilor şi sexului şi se angajază în abuz de substanţe, sofat periculos sau mâncat compulsiv (binge eating).

 

Criterii de diagnostic

Elementul cheie al tulburării de personalitate borderline este prezenţa unui tipar caracterizat prin instabilitate în relaţiile interpersonale a imaginii de sine şi afectivităţii, precum şi prin impulsivitate accentuată, care debutează la vârsta de adult tânăr, se  manifestă în diverse situaţii şi îndeplineşte următoarele criterii:

  1. Eforturi susţinute pentru a evita un abandon real sau imaginar.
  2. Un tipar de relaţii instabile şi intense, caracterizat prin alternarea între extremele de idealizare şi devalorizare.
  3. Tulburări de identitate: instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de sine.
  4. Impulsivitate, manifestată în cel puţin două situaţii potenţial auto-distructive (cheltuieli excesive, relaţii sexuale periculoase, abuz de substanţe, condus imprudent, alimentaţie compulsivă).
  5. Comportament suicidar recurent, gesturi sau ameninţări cu suicidul, sau comportament auto-mutilant.
  6. Instabilitate afectivă produsă de reactivitatea dispoziţiei (disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate, care durează de obicei câteva ore şi rareori mai mult de câteva zile).
  7. Sentimentul cronic de vid interior.
  8. Furie nemotivată şi intensă sau dificultatea de a controla (crize frecvente de furie, stare permanentă de iritabilitate, episoade repetate de violenţă fizică).
  9. Ideaţie paranoidă tranzitorie, sau simptome disociative severe, legate de stres.

 

Elemente asociate care sustin diagnosticul

Indivizii cu tulburare de personalitate borderline pot avea un model  de subminare a propriilor realizări atunci când sunt aproape de atingerea unui obiectiv (abandon şcolar chiar înainte de absolvire; regresie importantă după o discuţie despre reuşita terapiei; distrugerea unei relaţii care merge bine exact în momentul în care este evident că relaţia poate dura). Unii indivizi dezvoltă simptome de tip psihotic (halucinaţii, distorsiuni ale imaginii corporale, idei de referinţă, fenomene hipnagonice) în momente stresante. Ei se pot simţi în siguranţă mai curînd în prezenţa unor obiecte intermediare (un animal de companie sau un obiect) decât în relaţiile interpersonale. Aceste persoane au risc important de suicid, în special în cazul în care prezintă concomitent tulburări depresive sau asociate consumului de substanţe. Comportamentele de abuz sau tentativele eşuate de suicid pot duce la dizabilitate fizică. Pierderea repetată a locului de muncă, întreruperea educaţiei precum şi separarea sau divorţul sunt evenimente obişnuite. În istoricul copilăriei acestora există adesea abuz fizic sau sexual, neglijare, conflicte violente şi pierderea prematură a  unui părinte. Cele mai frecvente tulburări asociate sunt tulburările depresivă şi bipolară, tulburările consumului de substanţe, tulburările de comportament alimentar (în special bulimia nervoasă), tulburarea de stres posttraumatic  şi tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitate. Tulburarea de personalitate borderline se asociază adeseori cu alte tulburări de personalitate.

 

Debut şi evoluţie

Tiparul cel mai frecvent de evoluţie constă în instabilitate afectivă cronică cu debut la adultul tânăr, cu episoade de lipsă de control al emoţiilor şi impulsivitate, precum şi utilizare excesivă a serviciilor de sănatate în general şi de sănătate mintală în particular. Deşi tendinţa de a avea emoţii intense, impulsivitatea şi intensitatea trăirii relaţiilor se menţin pe tot parcursul vieţii, persoanele care acceptă intervenţia terapeutică prezintă ameliorare începând uneori chiar din primul an de tratament.

 

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

Tiparul de comportament caracteristic acestei tulburări de personalitate a fost observant în toată lumea. Adolescenţii şi adulţii tineri cu probleme de identitate (în special dacă se asociază cu consum de substanţe) pot manifesta tranzitoriu comportamente care ar putea da în mod eronat impresia unei tulburări de personalitate borderline. Aceste cazuri se caracterizează prin instabilitate emoţională, dileme “existenţiale”, nesiguranţă, decizii anxiogene, conflicte referitoare la orientarea sexuală şi presiuni sociale privind deciderea carierei.

 

 

Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regasite în diverse surse. Un diagnostic corect se poate pune numai de către un medic specialist.

Surse material: Kaplan&Sadock, DSM

 

16 mai 2017