Tulburările sexuale și de sexualitate

Deși încă sunt tratate drept subiecte tabu, tulburările de ordin sexual sunt în mod vădit prezente în viața oamenilor. Tulburările sexuale și de sexualitate sunt împărțite în categorii distincte: disfuncțiile sexuale, tulburarea identității de gen și parafiliile.

Pentru o mai bună înțelegere și diferențiere a acestora, ne-am propus să le descriem separat.

 

DISFUNCȚIILE SEXUALE

Disfuncțiile sexuale acoperă o varietate de probleme ce sunt întâlnite în mod obișnuit de majoritatea oamenilor. Acestea nu se limitează la cele mai cunoscute, cum ar fi disfuncția erectilă sau lipsa interesului față de sex – adesea cunoscută și sub denumirea de libido scăzut. Disfuncțiile sexuale pot implica durere în timpul actului sexual, incapacitatea de a menține o erecție, dificultatea de a atinge orgasm etc.

Funcția sexuală este afectată de factori biologici, psihologici și sociologici. Exprimarea sexualității poate fi afectată de diverși factori precum organele genitale, hormonii și neurohormonii, relațiile interpersonale, statutul socio-economic și obiceiurile culturale. Perturbarea unuia sau mai multora dintre acești factori poate conduce la disfuncții sexuale.

Clinicienii cunosc deja că atunci când o problemă sexuală este motivul principal pentru care se prezintă cineva la consiliere, ea este frecvent doar vârful iceberg-ului. Deși observăm nenumărate cazuri de disfuncții sexuale atât la bărbați cât și la femei, subliniem faptul că, odată identificată problema, există la fel de multe metode de recâștigare a libidoului și a bucuriei de a face sex. Există o varietate de tratamente – de la medicație la anumite forme de terapie, care pot ajuta orice persoană, indiferent de problema pe care o are.

Disfuncțiile sexuale sunt împărțite, la rândul lor, în mai multe categorii, redate mai jos.

 

Tulburări ale dorinței sexuale

Această categorie se împarte în două clase: tulburarea prin dorință sexuala hipoactivă, ce se caracterizează prin deficiența sau chiar absența fanteziilor sexuale și a dorinței de activitate sexuală, și tulburarea prin aversiune sexuală, caracterizată prin aversiune și evitare față de contactul sexual genital cu un partener sexual.

Lipsa dorinței poate fi folosită drept apărare pentru a se proteja de frici inconștiente legate de sex. În același timp, lipsa dorinței poate fi asociată tulburărilor anxioase sau depresive cronice.

În rândul populației care se adresează clinicilor de specialitate, lipsa dorinței este una dintre cele mai frecvente acuze în cupluri, femeile fiind mai afectate decât bărbații.

 

 Tulburări ale excitației sexuale

În această categorie se încadrează tulburarea erectilă masculină și tulburarea excitației feminine. Preponderența tulburării excitației sexuale feminine este mult subestimată. Studii asupra cuplurilor fericite din punct de vedere subiectiv arată că 33% dintre femei au menționat probleme de excitație.

La femei, tulburarea de excitație se manifestă prin incapacitatea de a atinge și de a menține o lubrifiere ca răspuns la excitația sexuală și cauzează suferință marcantă sau dificultăți interpersonale.

La bărbații tineri, preponderența disfuncției erectile se află în jurul valorii de 8%. Însă, această tulburare poate să apară mai târziu în cursul vieții. În cazul bărbaților, această tulburare poate avea cauze psihologice precum incapacitatea de a avea încredere sau simțămintele de inadecvare. Disfuncția erectilă poate, de asemenea, să reflecte dificultăți de relaționare între parteneri.

Disfuncția erectilă masculină se manifestă prin incapacitatea de a atinge sau de a menține o erecție adecvata și cauzează suferință marcanta sau dificultăți interpersonale

 

Tulburări orgasmice

La femei, tulburarea orgasmică este manifestată prin întârzierea sau absența recurentă sau persistentă a orgasmului, după o fază normală de excitație sexuală. Prevalența generală a inhibiției orgasmului feminin este de 30%. Există factori psihologici care se asociază cu această tulburare, aceștia fiind teama de sarcină sau de respingere din partea partenerului sexual, ostilitatea față de bărbați, sentimente de vinovăție în legătura cu impulsurile sexuale sau conflictele din cuplu.

În rândul bărbaților, este vorba despre realizarea cu mare greutate sau deloc a ejaculării. În cazul în care această inhibare a existat pe tot parcursul vieții, se poate lua în considerare o psihopatologie mai severă. În schimb, inhibiția ejaculatorie ce și-a făcut apariția la ceva timp după începerea vieții sexuale reflectă frecvent dificultăți interpersonale.

Atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților, tulburarea orgasmică cauzează suferință marcantă sau dificultăți interpersonale.

 

Ejacularea prematură

Această tulburare afectează 35-40% dintre bărbații tratați pentru tulburări sexuale. În mod persistent și recurent, aceștia ajung la orgasm și ejaculare înainte de a dori acest lucru. Tulburarea este mai des întâlnită la bărbații tineri, la bărbații cu o parteneră nouă, și se consideră că este legată de preocuparea excesivă față de satisfacerea partenerei.

Ejacularea prematură poate fi asociată cu frici inconștiente legate de vagin. Ea poate fi, de asemenea, rezultatul unor experiențe inițiale ale bărbatului în care surprinderea de către alții ar fi fost stânjenitoare.  

 

Tulburările prin durere sexuală

Vaginismul – este o contractură musculară involuntară a unei părți a vaginului, care afectează actul sexual. Este cel mai des întâlnită printre femeile din grupurile socio-economice superioare. Cauza poate fi o traumă sexuală cum ar fi violul sau abuzul sexual în copilărie. Aceste femei pot percepe penisul ca o armă. În unele cazuri se poate asocia cu creșterea femeii într-un spirit religios strict, care asociază actul social cu păcatul.

Dispareunia – este durerea genitală recurentă sau persistentă care se manifestă înaintea, în timpul sau după actul sexual. Aceasta este o acuză frecventă a femeilor cu istoric de viol sau abuz sexual în copilărie.

Și în cazul bărbaților apare această tulburare – coit dureros, deși nu la fel de des. Acesta poate fi rezultatul tensiunii și anxietății, însă de obicei este asociată cu o condiție organică.

 

În ziua de azi, tulburările sexuale sunt tratabile. Cele mai eficiente și sigure metode țin de abordări terapeutice variate, unele însoțite de medicamentație. Putem menționa terapia sexuală orientată analitic, tehnicile comportamentale, medicația.

 

TULBURAREA IDENTITĂȚII DE GEN

Identitatea de gen este un construct intern, prin care o persoană își definește genul, măsura în care această recunoaștere interioară diferă de sexul biologic și modul în care persoana dorește să fie percepută de cei din jur: bărbat, femeie, sau queer.

Grupul de tulburări care au ca simptom principal o preferință persistentă pentru rolul sexului opus și simțământul că persoana respectivă s-a născut de genul greșit. Senzația de nemulțumire față de propriul sex biologic se numește disforie de gen.

Persoanele cu identitate de gen tulburată încearcă să trăiască sau să treacă drept membri ai sexului opus. Transsexualii doresc tratament biologic (intervenții chirurgicale, hormoni) pentru modificarea sexului lor biologic și pentru dobândirea caracteristicilor anatomice ale sexului opus.

Orientarea sexuală este atracția emoțională, romantic și sexuală constantă pe care o persoană o simte față de o altă persoană. Nu există concluzii cu privire la felul în care ia naștere orientarea sexuală a unei persoane, iar momentul apariției sale, recunoașterea și modul de exprimare al acesteia variază de la om la om.

Dintre criteriile care indică prezența tulburării identității de gen fac parte:

  • Afirmarea repetată a dorinței de de a fi, sau insistența că este, de calălalt sex
  • Preferința de a îmbrăca hainele celuilalt sex
  • Dorința intensă de a participa la jocuri asociate stereotipic cu celălalt sex
  • Disconfort persistent cu propriul sex, prin faptul că persoana respectivă este luată drept de celălalt sex, prin dorința de a trăi și de a fi tratat ca fiind celălalt sex.
  • Disconfort și dezgust față de organul său sexual
  • Preocuparea sau eliminarea caracterelor sexuale primare și secundare (solicitarea de intervenții chirurgicale sau de alte proceduri de modificare fizică a caracterelor sexuale, pentru a simula celălalt sex)
  • Tulburarea cauzează suferință semnificativă din punct de vedere clinic sau alterări sociale, ocupaționale etc

Factorii care determină apariția acestei tulburări sunt:

  • biologici – hormonali
  • psihosociali – absența modelelor de rol de același sex și încurajarea implicită sau explicită a copilului, de către cei care îl îngrijesc, să se comporte ca și celălalt sex contribuie la tulburarea identității de gen în copilărie. Mamele pot fi deprimate sau retrase. Abuzul fizic și sexual pot fi factori predispozanți.

 

PARAFILIILE

Această categorie se referă la tulburările caracterizate prin impulsuri, fantezii sau practici sexuale neobișnuite, deviante sau bizare. Ținând cont de tulburările incluse, putem spune că este o categorie încărcată de multe conotații morale.

Până nu de mult au fost denumite perversiuni. Însa odată cu ediția IV a DSM – Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, pentru a evita judecata în definiția acestora, cât și pentru a elimina conotația peiorativă, se sugerează termenul parafilii.

Parafiliile sunt mai frecvente la bărbați decât la femei. Cauza acestora este necunoscută. Se poate ține cont de o predispoziție biologică întărită de factori psihologici, cum ar fi abuzul în copilărie.

Parafiliile sunt de mai multe feluri, mai jos le vom reda pe cele mai frecvente.

 

Exhibiționism – expunerea organelor genital în public. Persoana dorește să șocheze femeile – reacția acestora reprezentând o confirmare a faptului că penisul său este intact. Apare aproape întodeauna la bărbați, iar comportamentul este urmat adesea de vinovăție.

Fetișism – pentru a realiza excitarea sexuală, fetișiștii au nevoie să folosească un obiect inanimat, frecvent un articol de lenjerie intimă, un pantof, sau o parte nongenitală a corpului.

Frotteurism – frecarea organelor genitale de corpul unei femei pentru realizarea excitației și a orgasmului. Se produce cu precădere în locurile aglomerate, cum ar fi mijloacele de transport în comun. De obicei bărbații respectivi sunt persoane pasive, neasertive.

Pedofilie – activitatea sexuală cu copii sub 13 ani, considerată ca fiind cea mai frecventă parafilie. În 95% din cazuri este de natură heterosexuală, în restul de 5% din cazuri de natură homosexuală. Exprimă teama persoanei respective de sexualitatea adultă, stimă de sine scăzută.

Masochism sexual – plăcerea sexuală derivată din faptul de a fi abuzat(ă) fizic sau mental sau de a fi umilit(ă) (masochismul moral). Acesta reprezintă o apărare în fața sentimentelor de vinovăție legate de sex.

Sadism sexual – plăcerea sexuală rezultată din cauzarea de suferințe mintale sau fizice unei alte persoane. Preponderent întâlnită în rândul bărbaților. Denumirea acesteia vine de la marchizul de Sade, devenit celebru prin activitatea sa sexuală deosebit de violentă. În unele cazuri poate duce pâna la viol.

Fetișism transvestic – îmbrăcarea în hainele sexului opus. Este o practică intâlnită de cele mai multe ori în excitarea heterosexuală. Cel mai întâlnit este transvestismul bărbaților în haine de femeie. Fetișismul transvestic nu trebuie confundat cu transsexualismul – dorința de a fi de sex opus.

Voyeurism – excitație sexuală prin privirea unor acte sexuale. Poate să apară la femei, însă este mai des întâlnită în rândul bărbaților. În această categorie intră și ascultarea de conversații erotice, cum ar fi sexul telefonic.

 

 

Nu recomandăm autodiagnosticul în baza informațiilor regasite în diverse surse. Un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist.