Tulburarea somatoformă

Persoanele afectate de tulburarea somatoformă sunt preocupate pe o perioadă îndelungata de timp de simptome “somatice” (fizice), fară, însă să existe o cauză organică evidentă.

Simptomele sunt cât se poate de “reale”, provoacă un disconfort semnificativ, afectează viața de zi cu zi a persoanelor respective, și nu pot fi explicate pe deplin de un diagnostic non-psihiatric.

Persoanele afectate de această tulburare acuză multiple probleme medicale de-a lungul anilor, probleme legate de diferite părți ale organismului. De exemplu, aceeași persoană poate avea dureri de spate, dureri de cap, durere în piept și de stomac etc. Deseori, femeile acuză menstruații neregulate, iar bărbații acuză disfuncții erectile.

O persoana afectată de tulburarea somatoformă poate avea urmatoarele comportamente:

  • Descrie simptomele într-un mod dramatic și încărcat emoțional
  • Solicită asistență din partea mai multor medici, de diferite specialități, în același timp
  • Descrie simptomele în termeni vagi
  • Nu prezintă semne de boală identificabile prin observație sau analize
  • Se plânge de faptul că testele medicale nu îi susțin simptomele

 

Diagnosticul de tulburare somatoformă poate crea pacientului frustrare și stres. Se poate simți dezamăgit și nesatisfăcut de faptul că nu există o explicație cunoscută pentru simptomele pe care le prezintă. Deseori, stresul îl face pe pacient să devină și mai îngrijorat de sănătatea sa, lucru care crează un cerc vicios în care se persistă ani de zile.

Cele mai întâlnite acuze ale unei persoane cu tulburare somatoformă sunt:

  • Durerea – de cap, de spate, de stomac, de încheieturi și în piept;
  • Simptome gastrointestinale – greață, vărsături, diaree, balonare, dificultăți la înghițire;
  • Simptome sexuale – disfuncție erectilă, lipsa libidoului, dureri în timpul actului sexual;
  • Probleme menstruale – menstruație neregulata, dureri menstruale extrem de intense;
  • Simptome neurologice – probleme de coordonare și echilibru, paralizii, amorțeli, slăbiciune, probleme de vedere, convulsii, amețeală, vertij.

 

Simptomele apar de obicei înaintea vârstei de 30 ani. Majoritatea pacienților manifestă simptome multiple, însa unii au un singur simptom, de obicei durerea.

Când tulburarea somatoformă însoțește o altă tulburare medicală, pacientul exagerează implicațiile problemei medicale. De exemplu, cei care au suferit un infarct miocardic continuă să se comporte ca fiind invalizi, sau să aibă o teamă continuă că vor suferi un alt infarct miocardic.

Indiferent dacă simptomele prezente sunt sau nu legate de o problemă medicală, pacienții își fac griji în mod excesiv cu privire la acestea și la posibilele consecințe dramatice, fiindu-le foarte dificil să se liniștească. Încercările de a îi liniști și asigura că nu au o problemă medicală sunt deseori interpretate ca dovadă de neseriozitate din partea medicului specialist.  

Starea de sănătate ocupă un loc central în viețile lor și, de cele mai multe ori, este un mare consumator de energie. Pacienți sunt deosebit de îngrijorați față de sănătatea lor și, deseori, sunt deosebit de sensibili la efectele adverse ale medicamentelor.

Orice parte a corpului poate fi afectată, iar simptomele și frecvența acestora variază. Pacienții pot deveni dependenți de alte persoane, cerând ajutor și susținere emoțională, devenind nervoși atunci când nevoile lor nu le sunt îndeplinite. Deseori nemultumiți de îngrijirile medicale, merg de la un medic la altul sau caută tratamente la mai mulți medici în același timp. Persoanele afectate de această tulburare acceptă cu dificultate o recomandare către un specialist în sănătate mentală, la fel și faptul că tratamentul medicamentos psihiatric îi poate ameliora simptomele.

Intensitatea și persistența simptomelor reflectă, de cele mai multe ori, o dorință puternică de a fi îngrijiți. Simptomele îi pot ”ajuta” pe pacienți să evite responsabilitățile dar, în același timp, îi împiedică să simtă plăcere și, astfel, simptomele pot funcționa ca o pedeapsă. Acest fenomen sugerează ca tulburarea somatoformă are ca substrat sentimente profunde de vinovăție.

Cu cât pacientul apelează mai devreme la un specialist în sănătate mintală, cu atât îi va fi mai ușor să facă față consecințelor tulburării, cum ar fi expunerea la teste și tratamente medicinale inutile, dificultăți în relaționare și productivitate scăzută la locul de muncă.

Tulburarea somatoformă este tratabilă. Psihoterapia poate ajuta persoana afectată să facă față disconfortului fizic iar medicația psihiatrică, necesară uneori, facilitează procesul de recuperare.

 

Articol scris de Oana Formagiu

 Sursa foto: http://www.cliapei.ca/

 

Vreau o programare