Nevoia de sprijin în dependență

Unul dintre aspectele dificile pe care le aduce dependența, indiferent de comportamentul adictiv pe care îl are la bază, ține de disponibilitatea persoanei de a apela la sprijin extern. O primă etapă ce trebuie parcursă înainte este, desigur, cea de conștientizare a situației, a problematicii, de ieșire din zona de negare sau normalizare a comportamentului aflat în afara sferei de control. Pentru a putea vorbi cu cei din jur despre asta, e necesar ca persoana să se îngrijoreze pentru sine și să vadă consecințele negative ale alcoolului/substanțelor/jocului în viața sa.
Odată recunoscută în fața propriei persoane, dependența poate deveni o povară dusă în singurătate și izolare. Adesea, senzația e că nimeni din afară nu poate să înțeleagă și deci, nici să ajute. Ascunderea, însoțită de toate mecanismele care să o asigure, este parte integrantă a dependenței, fiind o manieră de păstrare a stării de fapt și a comportamentului adictiv.

În urma studiilor efectuate, specialiștii în adicție au constatat că o componentă – cheie a „capitalului de recuperare” (definit drept cantitatea și calitatea resurselor interne și externe pe care le poate utiliza o persoană în inițierea si susținerea unui proces de recuperare din dependență) constă în susținerea externă (suport familial și social, sprijin specializat, grupuri de suport).

 

 

Iată câteva aspecte care uneori pot împiedica apelul la sprijin extern:


„Dacă recunosc că am o problemă cu alcoolul/substanțele/jocurile, înseamnă ca sunt o persoană slabă.” În timp ce realitatea internă te poate face să te simți vulnerabil în fața celorlalți, faptul că îți recunoști dificultatea și ceri ajutorul presupune un nivel matur de asumare și un grad mare de curaj.


„Mă descurc singur cu asta, nu mă poate ajuta nimeni. E de ajuns să vreau și voi putea.” Este greu să înveți modalități noi de a face față unor stări dificile în absența sprijinului extern. A renunța la un comportament adictiv presupune exersarea unor abilități care în unele cazuri nu au mai fost exersate de multă vreme, poate chiar niciodată. Nu ai avea pretenția de la tine să înveți să conduci doar cu voință proprie și fără nicio oră de curs, îmi închipui. În mod similar, pentru abstinență, e util ca cineva specializat să te însoțească în procesul de schimbare necesar.


„Dacă cer ajutorul celor din jur, chiar va trebui să opresc consumul/jocul.” Libertatea ta asupra deciziei de renunțare nu dispare odată cu implicarea celor din jur. Adesea apelul la cei din jur se întâmplă când nici nu sunt cunoscute modalități de gestionarea poftei, astfel încât că acestea trebuie pregătite și testate.


„Nu vreau să fiu o povară pentru cei din jur, nu vreau să le ocup timp sau să le consum resursele.” Cei aflați în apropierea unei persoane cu dependență adesea consumă timp și energie îngrijorându-se pentru modul în care persoana respectivă se pune în pericol și încercând să o protejeze. Faptul că le soliciți ajutorul presupune a deveni o echipă și astfel, ca eforturile voastre împreună să fie mai țintite și mai potrivite recuperării.


„Mi-e teamă și rușine să vorbesc despre asta cu cei din jur, dacă mă vor părăsi?” Chiar și cele mai abil ascunse dependențe lasă efecte și în viața apropiaților. Da, pot exista reacții de surpriză și șoc, dar faptul ca vor avea o explicație le va permite celor dragi să se concentreze asupra modului în care pot ajuta.


„E prea târziu pentru mine, nu mai e nimic de făcut.” Deznădejdea și lipsa de încredere pot apărea în urma unor experiențe de viață dure, a unor consecințe ale comportamentului adictiv care par greu de reparat. Acestea, însă, sunt și simptome în sine, moduri prin care tulburarea adictiva își „asigură” terenul, ținând la distanță procesul de recuperare.

 

 

Cui poți cere sprijinul?


În general, este preferabil să te gândești la acele persoane cărora simți că le pasă cel mai mult de tine, excluzându-i pe cei care au, la rândul lor, o dependență. Fie că e vorba de un părinte (sau ambii), soț/soție, un prieten sau un coleg, este important să simți că ai încredere în intențiile persoanei respective în ceea ce te privește. Sprijinul în imediata apropiere este foarte valoros, dar necesită „întăriri” specializate. Cei dragi încearcă de multe ori să ajute, dar nu știu cum să o facă, iar inerția și lipsa de informație pot duce chiar la întreținerea comportamentului adictiv. De aceea un program integrat de tratament, care pe lângă sprijin specializat pentru recuperarea din dependență, include și psihoeducație pentru susținători, este esențial.

 

Articol scris de Psih. Laura Constantinescu

2 noiembrie 2017