Efectele dependenței asupra copiilor

Vorbim uneori despre modul în care o dependență  afectează individul, starea lui de sănătate și funcționare psihică. Uneori chiar auzim: “Nu e nimic în neregulă cu ce fac, nu rănesc pe nimeni, nu e treaba nimănui”.

Însă, experiența ne arată că dependența este mai degrabă o tulburare sistemică, care își pune amprenta în mod major asupra vieții persoanei dependente, dar și ale celor din jurul acesteia, cu precădere asupra familiei. Copiii sunt cei mai predispuși la influențe ce pot marca traiectoria lor pe termen lung, cei despre care se și crede cel mai des că sunt mici și oricum nu înteleg ce se întâmplă in jurul lor. Realitatea ne arată că efectul dezvoltării lor într-un astfel de mediu, ce include adesea indisponibiltate emoțională, evitare și inconstanță, este unul profund perturbator.

Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și a Adolescentului afirmă că cele mai severe probleme emoționale ce apar în urma observării comportamentelor adictive în mediul familial includ vinovăția, anxietatea, rușinea, furia și depresia.

Studiile descriu la rândul lor copiii ce provin din familii cu dependențe ca fiind mai predispuși să sufere de depresie și anxietate și să aibă simptome de stres generalizat, decât cei ce provin din familii fără adicții. De asemenea, abstinența părintelui atrage adesea după sine o scădere a stresului emoțional al copilului. Conform acelorași studii, copiii crescuți în familii aflate în proces de recuperare după o dependență și cei crescuți în familii fără adicții au o funcționare emoțională similară.

Efectele nu se opresc însă la vârsta copilăriei sau adolescenței, ci pot fi resimțite la maturitate.

 

Adulții ce provin din familii cu dependențe se confruntă adesea cu dificultăți precum:

  • Teamă de abandon. Dependența unui părinte înseamnă adesea fie absența sa emoțională în relație cu copiii, fie chiar absența fizică din căminul familial. În aceste cazuri, copiii deveniți adulți dezvoltă o teamă extremă de a fi părăsiți și pentru a preveni acest lucru, pot rămâne prinși în relații disfuncționale doar pentru a nu rămâne singuri.

 

  • Încredere scazută în cei din jur, dificultăți de a stabili și menține o relație apropiată. Fiind martori la comportamente de evitare, minciună, ascundere, promisiuni încălcate, ei învață că cei din jur nu le pot oferi siguranța și constanța de care au nevoie și adesea au dificultăți în a stabili relații apropiate cu cei din jur din această cauză.

 

  • Centrare excesivă pe validări externe. Nevoia de atenție și confirmare exterioară devine o sete nestăvilită a copilului lipsit de atenția și valorizarea părintelui, pe care încearcă să o potolească și la vârsta adultă. Stima de sine redusă și vinovăția de a nu-și fi putut ajuta părintele devin surse constante de anxietate, care pot fi acoperite artificial doar prin valorizarea ce vine din exterior.

 

  • Lipsa reperelor și a modelelor. Pentru că mediul lor de dezvoltare a fost unul mai degrabă haotic, ei nu pot recunoaște caracterul sănătos sau pe cel disfuncțional al unei relații, le este greu să discearnă între modele potrivite și modele nepotrivite de comportament. Relația lor cu familia de origine este una inconfortabilă, care îi îngrijorează în continuare.

 

  • Autocritica extremă. Adesea sentimentul lor acut este acela că nu sunt suficienți de buni, nu au valoare și nu își găsesc locul în situații sociale obișnuite.

 

  • Capacitate redusă de relaxare. Anxietatea trăită pe parcursul vieții devine un fir încins ce îi ține încordați și pregatiti mai degrabă pentru scenarii negative. În urma faptului că adicția părintelui a afectat inclusiv momente precum vacanțele în familie, sărbători sau zile de naștere, semnificația acestora a devenit foarte diferită pentru cei din jur.

 

Unii dintre copiii din familii ce se confruntă cu dependențe cresc și devin persoane echilibrate, cu vieți satisfăcătoare, în timp ce alții se confruntă cu dificultățile descrise anterior. Ce anume crește reziliența copiilor crescuți în medii cu adicții? Cercetările arată că există anumite caracteristici care contribuie în aceste cazuri: abilitatea de a obține atenție și reacții pozitive de la alte persoane, abilitățile de comunicare, inteligența medie, dorința de a reuși și încrederea în faptul că își pot oferi sprijin singuri. Indiferent de care sunt problemele cu care se confruntă, multi adulți care au crescut în medii cu dependențe pot simti beneficiile faptului că pot avea parte de sprijin, acceptare și suport în sensul creșterii și depășirii dificultăților ce le-au marcat dezvoltarea.

 

Articol scris de Psih. Laura Constantinescu

Sursa foto: Color Mind

24 mai 2016