Craving și dependență

Craving-ul (sau pofta de consum) este o componentă indisolubilă a adicției și unul dintre aspectele îndelung lucrate în programele terapeutice. Calitativ, putem diferenția craving-ul din adicția activă – ce este urmat de consum (mai multe detalii găsiți aici) și craving-ul din perioada de abstinență când, prin efort susținut împreună cu echipa terapeutică, ajunge să fie recunoscut și ținut sub control prin învățarea de noi comportamente sănătoase. Exersarea lor va duce la înlocuirea vechilor modalități de fucționare asociate consumului.

Există o legendă Zen în care se spune povestea unui om ce avea un cal pe care îl ținea liber în jurul casei. Un trecător l-a întrebat de ce nu îl închide, iar omul nostru a răspuns că odată a construit un gard, dar calul l-a sărit și a fugit. Atunci a construit unul mai larg, dar calul l-a sărit și pe acesta. Așa că s-a hotărât să îl lase liber să alerge, dar s-a întors întotdeauna acasă. Ca acest cal din poveste, craving-ul, odată înțeles și identificat, poate fi îmblânzit și i se poate face față.


Odată cu consumul, o serie de alte comportamente sunt învățate, ele rămânând atașate adicției. În perioadele de abstinență, reîntâlnirea cu o serie de stimuli asociați consumului acționează ca sugestie sau mecanism condiționat de declanșare a poftei. Întâlnirea unor persoane cu care ai consumat, situații sociale, să ai bani să cumperi, unele stări afective pot acționa precum în experimentul lui Pavlov: așa cum câinii lui Pavlov salivau când auzeau clopoțelul premergător hranei, la fel și creierul dependent învață să aștepte drogurile, iar contextul în care erau administrate substanțele funcționează acum pe post de clopoțel. Acestea sunt, de altfel, modificările cele mai puternice care au loc în psihicul uman în timpul consumului – acest comportament învățat este ultimul care reușește să fie anulat pe parcursul programelor psihoterapeutice, tocmai datorită complexității lui.

De multe ori, recomandarea terapeuților este de a rupe complet legăturile cu mediul în care se consuma. În acest mod se permite uitarea comportamentului adictiv si învățarea celui nou, prin exersarea de abilități de a face față realității, dar și de a construi planuri de viitor.


Chiar în situațiile în care impulsul de consum este foarte puternic, craving-ul nu înseamnă neapărat recădere. Aceste impulsuri sunt normale (apărând pe o cale neuronală deja bătută prin consum) și întâlnite la majoritatea persoanelor aflate în abstinență. Obiectivul nu este de a ne face că nu există cu speranța că va trece de la sine, ci de a-l înțelege și, mai tarziu, a-l controla.


Pofta de consum se simte personal, diferit de la o etapă la alta si la fiecare persoană în parte. Există detalii ale episoadelor de craving care pot ajuta la înțelegerea experiențelor, a mecanismelor de declanșare și a modalităților de a face față:


– Intensitatea craving-ului – și stările afective asociate acestei experiențe


– Modul de manifestare – poate fi doar fizic, doar cognitiv, afectiv, sau combinație în măsuri diferite dintre acestea


– Durata – este important de menționat că episoadele de craving sunt întotdeauna limitate în timp. Ele au un punct maxim de intensitate și vor dispărea în mai puțin de o oră dacă nu sunt urmate de consum.


– Strategiile de a face față episoadelor de craving.


Vital în lucrul cu craving-ul este acceptarea lui ca fiind normal și obișnuit, precum și identificarea mecanismelor de declanșare. Strategiile de ținere sub control a acestor impulsuri sunt parte a programelor integrate de tratare a dependențelor. Specialiștii în adicții au la îndemână toate pârghiile prin care să facă procesul de schimbare cât mai eficient, adaptând programe individuale de tratament pe structura fiecărei personalități, cu scopul unic al recuperării, menținerii și creșterii în sănătate a pacienților.

23 ianuarie 2018