Cannabisul – informaţii de interes general despre o substanţă omniprezentă. Partea a II-a

 

Două dintre cele mai studiate componente ale cannabisului sunt tetrahidrocannabinol-ul (THC) şi cannabidiol-ul (CBD). THC-ul este componenta cannabisului responsabilă de euforie, de efectul de „high”, în timp ce CBD-ul nu produce astfel de efecte, acesta chiar putând contracara o parte dintre consecințele nocive ale THC-ului. Astfel, pare că un cannabis cu o concentraţie crescută de CBD şi o concentraţie scăzută de THC este mai puţin periculos.

Diferite studii estimează că doza de THC dintr-o singura țigară fumată este fie de 2.5-5mg, fie de 0.25-12mg. Totuşi, noile varietăţi de cannabis precum ‚skunk’ pot produce cantităţi mult mai mari de THC de până la 150mg sau chiar 300mg dacă este folosit şi uleiul de cannabis.

Consumul oral (de exemplu în mâncăruri) implică doze mai mari pentru a obţine un efect similar dar efectele au o durată mai lungă.

Cannabisul este detectat în sânge timp de câteva zile la utilizatorii cronici, dar este greu de estimat cât de recent a fost consumul. Raportul THC la 9-carboxi-THC este util în acest sens. Utilizatorii ocazionali pot prezenta metaboliți (produşi de degradare) ai cannabisului în urină timp de câteva zile, în timp ce utilizatorii cronici pot prezenta metaboliți în urină timp de săptămâni. THC-ul poate fi detectat în saliva până la 28 de zile. Cannabisul poate fi detectat şi în firul de păr şi în transpirație.

 

Complicaţiile psihiatrice ale consumului de cannabis

 

Tulburarea psihotică acută indusă de cannabis prezintă un debut rapid după consumul de cantităţi ridicate de cannabis, durează ore sau zile, și se poate manifesta prin:

Riscul dezvoltării acestei tulburări este cu atât mai mare cu cât cantitatea de THC consumată este mai mare, variind de la persoană la persoană. De asemenea, CBD-ul pare a reduce acest risc. Astfel, cel mai mare risc există în cazul consumului cannabisului cu cantităţi ridicate de THC şi cantităţi reduse de CBD.

 

Flashback-urile reprezintă amintiri spontane şi involuntare ale experienţelor induse de o substanţă. În general apar la cei care au folosit înainte alte substanţe capabile să producă astfel de fenomene (precum LSD).

 

Sindromul amotivaţional apare după consumul cronic şi semnificativ de cannabis, fiind caracterizat de:

Acest sindrom este controversat, existând şi dileme dacă de fapt atât consumul de cannabis cât şi sindromul amotivaţional nu reprezintă manifestări diferite ale unei alte boli.

 

Cannabinoizi sintetici

 

Cannabinoizii sintetici sunt prezenţi şi în multe dintre substanţele noi cu proprietăți psihoactive (SNPP; „legale”) şi prezintă efecte adverse impredictibile şi mai severe decât cele ale cannabisului.

În 2014 existau în Europa 134 de tipuri diferite de cannabinoizi sintetici raportate, numeroase decese fiind asociate cu uzul acestora (45 de decese pe durata unui an în Noua Zeelandă, de exemplu). Aceste substanţe poartă denumiri diferite precum „Spice”, „K2”, „Mr. Nice Guy”, „Spice Gold”, „Spice Diamond”, „Yucatan Fire” şi „Fake Cannabis”.

Aceştia se pot lega de receptorii din creier de care se leagă şi THC-ul, dar mult mai puternic. De exemplu AMB-FUBINACA este de 85 de ori mai potent decât THC-ul.

De asemenea, cannabinoizi sintetici acţionează asupra enzimelor care metabolizează diverse substanţe şi medicamente existând astfel un risc crescut de interacţiuni cu medicamente şi cu alte substanţe.

Cele mai frecvente efecte adverse după consumul de cannabinoizi sintetici sunt:

 

(Citiți aici prima parte a articolului)

Articol scris de dr. psih. Valentin Rădoi

16 iulie 2019